D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
V-aţi simţit vreodată străini de prezent? Goi şi nesiguri, mici şi insignifianţi? Eu da. Şi în acele momente îmi caut un loc de refugiu, o evadare din cotidian. De multe ori nu reuşesc. Şi tot ceea ce capăt e doar mustrarea "Eşti prea sensibilă!". Ei bine, sunt. Aşa m-a construit Dumnezeu! Mă bucură că răutăţile oamenilor nu m-au transformat într-una ca ei. Nu! Eu am învăţat să răspund cu bine la bine şi, ceea ce e şi mai grav, cu bine la rău. Aşa că nu m-aştept să-mi ridice cineva statuie, n-am nevoie să-mi laude cineva meritele. Mă autoevaluez, şi dacă trec de propriul ochi critic, e de bine. Nu pup pe nimeni în dos ca să primesc o avansare, nu am rude sus-puse care să-mi pună o pilă la vreun job şi cu toate acestea uite că reuşesc pe capu' meu. Fac un pas înainte şi, din când în când, câte unul înapoi. Nu aşa procedează orice învingător?
Comentarii