Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Marea culturalizare?

Cotidianul, Jurnalul Naţional şi Adevărul sunt ziarele care se vând împreună cu o carte într-una din zilele săptămânii. Deja după ora 10 în zilele respective n-ai nicio şansă să mai găseşti volumele la vreun chioşc. De ce? S-au pus (brusc) argeşenii pe citit? Vor să lase o zestre culturală urmaşilor? Le vând mai departe pe un preţ piperat?
Ştii ce aş face? Un sondaj la tonetă. Câţi dintre cei care se trezesc cu noaptea în cap să-şi cumpere cărţi chiar le citesc?

Comentarii

Anamaria a spus…
pai am eu un raspuns destul de plauzibil: ascultam pe mircea badea la radio zu si a intrat o bucuresteanca sa semnaleze acelasi fapt pe care l ai semnalat si tu, ca sunt carti doar dimineata, insa nu stiu daca le citesc pe cat e trendul ca treb sa ai cartea in biblioteca!
Oricum Tuca declara ac va mari tirajul.... deci mai ai o sansa la una din publicati.....:*
Anonim a spus…
In Bucuresti gasesti cartile de la Cotidianul de prin 2006-2007 la anticariat. Cel mai probabil multi le cumpara ca sa-si umple biblioteca de volume din aceeasi colectie, "sa dea bine", apoi vin urmasii care au nevoie de bani si le vand la anticariate 8-| Suntem o tara de kitschosi.
Mar a spus…
dar nu stii nimic... e o adevarata filiera a cartilor si de ea profita in general cei care lucreaza in distributie (nu neaparat de ziare) - vorbesc din timp cu vanzatorii si au asigurate cartile.

chiar sambata am fost la un prieten care lucreaza la phillip morris. avea biblioteca plina cu carti din colectia adevarul. cartile erau puse in biblioteca asa cum le-a primit - in tipla. nu cumva sa intre praful intre pagini

moron
Raluca Nicula a spus…
@Marian: Doamne, le ţine în ţiplă :)) Mare Ţi-e grădina...

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când