Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Un comentariu

Marea culturalizare?

Cotidianul, Jurnalul Naţional şi Adevărul sunt ziarele care se vând împreună cu o carte într-una din zilele săptămânii. Deja după ora 10 în zilele respective n-ai nicio şansă să mai găseşti volumele la vreun chioşc. De ce? S-au pus (brusc) argeşenii pe citit? Vor să lase o zestre culturală urmaşilor? Le vând mai departe pe un preţ piperat?
Ştii ce aş face? Un sondaj la tonetă. Câţi dintre cei care se trezesc cu noaptea în cap să-şi cumpere cărţi chiar le citesc?
Etichete:

Comentarii

Anamaria a spus…
pai am eu un raspuns destul de plauzibil: ascultam pe mircea badea la radio zu si a intrat o bucuresteanca sa semnaleze acelasi fapt pe care l ai semnalat si tu, ca sunt carti doar dimineata, insa nu stiu daca le citesc pe cat e trendul ca treb sa ai cartea in biblioteca!
Oricum Tuca declara ac va mari tirajul.... deci mai ai o sansa la una din publicati.....:*
19 martie, 2009 14:54
Anonim a spus…
In Bucuresti gasesti cartile de la Cotidianul de prin 2006-2007 la anticariat. Cel mai probabil multi le cumpara ca sa-si umple biblioteca de volume din aceeasi colectie, "sa dea bine", apoi vin urmasii care au nevoie de bani si le vand la anticariate 8-| Suntem o tara de kitschosi.
19 martie, 2009 15:49
Mar a spus…
dar nu stii nimic... e o adevarata filiera a cartilor si de ea profita in general cei care lucreaza in distributie (nu neaparat de ziare) - vorbesc din timp cu vanzatorii si au asigurate cartile.

chiar sambata am fost la un prieten care lucreaza la phillip morris. avea biblioteca plina cu carti din colectia adevarul. cartile erau puse in biblioteca asa cum le-a primit - in tipla. nu cumva sa intre praful intre pagini

moron
20 martie, 2009 02:56
Raluca Nicula a spus…
@Marian: Doamne, le ţine în ţiplă :)) Mare Ţi-e grădina...
20 martie, 2009 11:26
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...
21 de comentarii
Citiți mai multe

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...
16 comentarii
Citiți mai multe

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...
22 de comentarii
Citiți mai multe