D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Pentru că există!!! La mine moşul vine în fiecare zi... Numai că o dată vine cu maşina, altă dată cu autobuzul 2 şi câteodată chiar pe jos. Se osteneşte Moşul şi nu ştiu cum reuşeşte, că fără să-i scriu şi fără să-i telefonez pe Nokia-ul lui depăşit, îmi aduce de fiecare dată ceea ce-mi doresc. O fi telepatie, n-o fi, cert este că Moş Gerilă reuşeşte să mă binedispună şi să mă facă să înţeleg că viaţa mea e perfectă. Un perfect de genul omenesc, număr singular, cazul dativ, pentru că LUI îi datorez toată fericirea mea!
P.S.: Vă las poza moşului, dar vă avertizez că „abonatul Vodafone nu poate fi contactat... e prea ocupat să-şi facă iubita fericită” ;)
Comentarii