Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Care e cartea ta preferată?

Astăzi am o curiozitate: care e cartea ta preferată? Când ai citit-o? Ce te-a impresionat atât de mult la ea? Voi începe eu:


În urmă cu vreo șase-șapte ani, am pus mâna pe "Quo Vadis", a lui Henryk Sienkiewicz, și de atunci nu am mai găsit altă carte să o egaleze. Țin minte și acum că intrasem în Librăria Mihai Eminescu, din centrul Piteștiului, și în timp ce mă perindam printre rafturi, mi-a sărit în ochi ca o bijuterie rară. Am răsfoit-o și am vrut-o. Nu mai aveam răbdare! Știam că e o capodoperă pentru care i s-a acordat autorului Premiul Nobel pentru Literatură (în 1905), iar pe parcursul lecturării ei am și înțeles de ce.

"Quo Vadis" te învăluie cu totul, te face să trăiești la intensitate maximă persecuțiile creștine din timpul lui Nero, dar și fiorii atât de puri ai dragostei dintre ofițerul roman Marcus Vilnius și tânăra creștină Ligia. "Quo vadis" este despre istorie, religie și sacrificii, toate acestea prezentate sub o formă atât de incitantă, încât povestea te cucerește de la primele rânduri.

"Quo vadis" este o carte ce nu are cum să-ți rămână indiferentă: te cutremură, te încântă, îți dă aripi, îți trezește întrebări și răspunsuri. Am rămas cu sentimente intense după atâția ani de când am citit-o, semn că este foarte probabil să troneze mult și bine în ierarhia romanelor pe care le ador.

În topul tău, ce carte e pe locul întâi?

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Cred ca as putea citi toate cartile scrise vreodata si cartea mea preferata ar ramane tot Micul Print. Pentru ca este despre oameni in general si despre fiecare dintre noi, in acelasi timp. Pentru ca o poti citi de 100 de ori si de fiecare data vei descoperi alt sens, alta idee, alt motiv ca sa o recitesti. Pentru ca nu e poveste mai frumoasa pe lume. E o metafora cazuta din cer si redata intr-o carte simpla. Nu are zorzoane, nici ganduri ascunse, nici cuvinte grele. E ca apa atunci cand ti-e sete, sau ca zambetului unui om drag, adica perfecta.
Aimée a spus…
Am stat, m-am gandit si am intors raspunsul pe toate partile. Si am constatat ca da, mi-au placut multe carti din cate am citit, dar nu am niciuna preferata. Cel putin nu din literatura. Si uite ca n-am citit Micul Print, dar m-a convins Ema cu desavarsire. :)
Raluca Nicula a spus…
Ema, "Micul prinț" e şi el în top, dar o consider deja ca un abecedar lumesc, o carte de căpătâi! Total de acord cu tot ce ai spus despre ea, am exact aceleaşi impresii.
Raluca Nicula a spus…
Crengu, atunci când întâlneşti cartea cea mai cea, să ne faci cunoştință! Pentru că da, o carte de top e ca dragostea adevărată (cică o întâlneşti doar o dată în viață).
Aimée a spus…
Tind sa fiu un pic Gica Contra, asa ca ma limitez la a spune doar ca daca voi mai citi, te voi anunta. :D
Canguru' a spus…
Ce uşor era dacă întrebai care a fost cea mai proastă carte citită vreodată... Răspundeam cu ochii închişi Fifty Shades Of Grey!
Aşa e greu... Am stat destul de mult să mă gândesc şi cred că pun pe primul loc Shogunul. Poate pentru că e o carte de aventuri citită la vârsta aventurilor, cu o poveste de dragoste interzisă într-o perioadă în care aveam o poveste de dragoste interzisă...
Raluca Nicula a spus…
Cred ca stiam ca Fifty e the worst, am vazut pe fb, parca :)
Cat despre Shogun, am vazut filmul, asa ca nu m-am mai incumetat sa citesc cartea! O am... sa ma apuc? N-o fi prea tarziu? :)
Stefan a spus…
cam tot ce scriu Attila Bartis si Luis Sepulveda
Mihai Victus a spus…
Grea misiune. Sunt multe cărți preferate, dintre care n-aș putea alege. Au fost citite în perioade și stări diferite și fiecare a însemnat ceva. Le-aș numi pe majoritatea cărora le-am acordat 5 stele din lista asta: https://www.goodreads.com/review/list/18800917?sort=rating&view=reviews
„Quo Vadis” încă n-am citit (am văzut de câteva ori filmul, în copilărie și adolescență). Dar, de același autor, a fost foarte bună „Fără ideal”.
Raluca Nicula a spus…
Mihai, am văzut lista şi mă inspiră :) Mulțumesc pentru răspuns!

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...