Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Un an de la căsătorie...

A fost odată o fată de la ţară, modestă în fapte şi în port. A fost odată un băiat de la oraş, frumos şi zâmbăreţ, cu un suflet mai mare decât el. Dumnezeu a făcut ca ei să se întâlnească şi să descopere în scurt timp că se iubesc atât de mult! După câţiva ani, pasul cel mare a fost făcut, aşa că la 23 august 2008 s-au căsătorit. În ziua lor specială, cei doi au simţit cum dragostea lor înfloreşte, cum capătă culoare şi... binecuvântare.
Ne dorim un drum lung şi fericit împreună, presărat cu realizări, succese şi sănătate. Ceea ce vă urăm şi vouă tuturor celor care credeţi în dragostea adevărată şi necondiţionată. Pentru că, să ştiţi, visele chiar devin realitate, atunci când crezi cu tărie în ele...

Comentarii

Geocer a spus…
Sa traiti impreuna, fericiti pana la adanci batraneti.
Vasile Andreica a spus…
:) sa va fie bine, e o incurajare minunata pentru mine sa vad asta tocmai azi.
gamalia a spus…
La Multi Ani!
suntjos a spus…
La cati mai multi ani impreuna si nu lasa sanatatea pe ultimul loc. ;))
Raluca Nicula a spus…
@suntjos: mare dreptate ai, chiar nu trebuie lăsată pe ultimul loc. Aici, din euforia momentului am enumerat-o spre final... Mulţumesc de urări!
dumis a spus…
Multi multi ani impreuna! Ti-am mai zis ca va sta bine impreuna, si se vede ca va iubiti mult!

P.S. : pot sa fac live-blogging de la botezul primului vostru copil :D?
Raluca Nicula a spus…
@Dumis: da, poţi, dar vei mai avea de aşteptat :) Mulţumim pentru urare. Dar eu pot să fac live-blogging de la nunta ta? Hai că Oana mi-ar da voie :)
Andreea a spus…
Felicitari, Raluca si la cat mai multi ani de casnicie inainte!

p.s.: ai lipsit de la intalnirea bloggerilor :(
Raluca Nicula a spus…
Mulţumesc, Andreea. Ne revedem cu proxima ocazie ;)

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…