Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Trăiască Partidul Comunist!

Lotul permiselor e liber. "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis eliberarea din arest a fostului şef al Serviciului Permise şi Înmatriculări Auto Argeş, Codruţ Gheorghe Vlăsceanu şi adjunctului său, Vasile Voinea, precum şi a altor şapte persoane care au fost arestate în dosarul Permiselor din Argeş, judecătorii acceptând recursul făcut de avocaţii acestora împotriva prelungirii măsurii arestării preventive în acest caz. În arest vor rămâne, însă, Aurelian Rădoi şi Virgil Ioniţă, subofiţeri, Paul Mandu, inginer de sistem, şi Eduard Constantin Dumitrescu, Florin Mircea Silveanu şi Marius Epure. Lotul a fost arestat în luna iunie a anului trecut" (epiteşti.ro)
Aşadar, oamenii care au luat mită la greu şi le-au dat permise unor analfabeţi care au ucis oameni nevinovaţi pe şoselele din România sunt liberi. Lotul Penescu însă, a fost transferat la Penitenciar şi toate cererile de liberare sub control judiciar au fost respinse (doar lui Libertatu i s-a acceptat).
Cum vine asta, vă puteţi întreba la fel ca mine... Păi, hai să vedem. Din toată mascarada asta reiese că Penescu a făcut un genocid. A ucis cu sânge rece oameni, i-a jefuit, le-a dat în cap, i-a schingiuit, i-a supus la cazne inimaginabile şi pentru toate aceste acte de teroare trebuie ţinut departe de lume, fiind un adevărat pericol. Adică, mai înţelege cineva de ce, după ce a fost înaintat rechizitoriul, mai stă la Penitenciar? Ce mai poate influenţa? Şi cum, având în vedere că aşa zisa libertate i-ar fi vegheată îndeaproape de cineva?
Cred cu tărie în continuare că ceea ce i se întâmplă lui Cornel Penescu şi tuturor celor din “lotul” său este un ABUZ. Ar fi păcat ca apropiaţii lor să nu se unească şi să nu apeleze la CEDO. Nu e posibil aşa ceva. În ce Românie trăim? Nu cumva ne-am întors la anii 80?

Comentarii

Vasile Andreica a spus…
mda. si ce pedeapsa ar merita Becali atunci? iradiere lenta intr-o camera inchisa?

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când