Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Trăiască Partidul Comunist!

Lotul permiselor e liber. "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis eliberarea din arest a fostului şef al Serviciului Permise şi Înmatriculări Auto Argeş, Codruţ Gheorghe Vlăsceanu şi adjunctului său, Vasile Voinea, precum şi a altor şapte persoane care au fost arestate în dosarul Permiselor din Argeş, judecătorii acceptând recursul făcut de avocaţii acestora împotriva prelungirii măsurii arestării preventive în acest caz. În arest vor rămâne, însă, Aurelian Rădoi şi Virgil Ioniţă, subofiţeri, Paul Mandu, inginer de sistem, şi Eduard Constantin Dumitrescu, Florin Mircea Silveanu şi Marius Epure. Lotul a fost arestat în luna iunie a anului trecut" (epiteşti.ro)
Aşadar, oamenii care au luat mită la greu şi le-au dat permise unor analfabeţi care au ucis oameni nevinovaţi pe şoselele din România sunt liberi. Lotul Penescu însă, a fost transferat la Penitenciar şi toate cererile de liberare sub control judiciar au fost respinse (doar lui Libertatu i s-a acceptat).
Cum vine asta, vă puteţi întreba la fel ca mine... Păi, hai să vedem. Din toată mascarada asta reiese că Penescu a făcut un genocid. A ucis cu sânge rece oameni, i-a jefuit, le-a dat în cap, i-a schingiuit, i-a supus la cazne inimaginabile şi pentru toate aceste acte de teroare trebuie ţinut departe de lume, fiind un adevărat pericol. Adică, mai înţelege cineva de ce, după ce a fost înaintat rechizitoriul, mai stă la Penitenciar? Ce mai poate influenţa? Şi cum, având în vedere că aşa zisa libertate i-ar fi vegheată îndeaproape de cineva?
Cred cu tărie în continuare că ceea ce i se întâmplă lui Cornel Penescu şi tuturor celor din “lotul” său este un ABUZ. Ar fi păcat ca apropiaţii lor să nu se unească şi să nu apeleze la CEDO. Nu e posibil aşa ceva. În ce Românie trăim? Nu cumva ne-am întors la anii 80?

Comentarii

Vasile Andreica a spus…
mda. si ce pedeapsa ar merita Becali atunci? iradiere lenta intr-o camera inchisa?

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…