Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Concurs!!!

De dimineaţă am mers la chioşc şi am cumpărat Revista Tabu, numărul din septembrie. Ştiam că acolo se regăseşte Andreea Preda, fosta mea colegă de la Muntenia FM şi actualmente marketeriţă pe calea succesului, care povesteşte cum o concediere a însemnat pentru ea un pas către împlinirea unui vis.
Revista s-a vândut cu o carte din colecţia Cotidianul, volum pe care eu îl aveam. Aşa că m-am gândit să pun la cale un concurs cu un premiu "cultural": "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde. Tot ce trebuie să faceţi e să scrieţi la voi pe blog recenzia unei cărţi pe care aţi citit-o vara asta. După ce faceţi asta, anunţaţi-mă şi pe mine şi poate intraţi în posesia romanului care mie mi-a plăcut foarte mult. Mult succes, hai că nu e deloc greu! :D
Data limită: marţi, 1 septembrie 2009, ora 19.00!

Comentarii

ioana a spus…
ah ce bine, chiar nu il aveam in editie noua :P
Raluca Nicula a spus…
foarte bine, ioana, atunci astept recenzia ta :D
Geocer a spus…
Atentie la Ioana : castiga absolut toate concursurile la care participa. Este o fiinta periculoasa, nu da nicio sansa celorlalti competitori.
gamalia a spus…
Inca un concurs la care nu am nicio sansa...
Raluca Nicula a spus…
@ema: nu te lua după ce spune Geocer, e doar o strategie de intimidare :)) Aştept şi recenzia ta... Baftă!
dumis a spus…
Habar nu aveam ca ai fost la Muntenia! Ai avut emisiune?
Raluca Nicula a spus…
nu, dumis, am prezentat Stirile
Canguru' a spus…
http://can-gurul.blogspot.com/2009/08/invitatia-la-mars-pardon-vals.html

Hmmm, nu pot spune ca e o recenzie, mai degraba o impresie la cald. Am scris asta cu ceva timp inainte de lansarea concursului tau, iar daca ti se pare cat de cat interesanta...
Raluca Nicula a spus…
@Canguru': Îmi doresc să citesc cartea după cele scrise de tine. Nu e ăsta scopul unei recenzii reuşite? Aşa că bine ai intrat în concurs! :D
Geocer a spus…
Si-uite asa mai descoperim si un blogger pitestean. Am facut si eu o incursiune pe blogul Cangurului si mi-a placut ce si cum scrie. Asa ca ii urez multa bafta la concurs.
Si cand o fi la inmanat premiile, poate facem in acelasi timp ceremoniile de decernare, ca si eu am un premiu de dat.
gamalia a spus…
http://emapirciu.blogspot.com/2009/04/carte-document.html
Nu e din vara, e din aprilie. Daca nu indeplinesc cerintele, asta e. Astept urmatorul concurs.
ioana a spus…
raluca, sa vedem daca te+am pacalit: http://aleluion.blogspot.com/2009/09/e-un-roman-e-o-nuvela.html
Raluca Nicula a spus…
Ioana si Ema sunt intrate in concurs! Welcome & good luck!
Raluca Nicula a spus…
declar incheiat concursul! :D multumesc pentru participare

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…

Bătrânul cu floare la pălărie

#dinscrierilemele

Îl văd în fiecare marți, când mă întorc de la facultate. E neschimbat. Același corp aplecat, cu picioare crăcănate și înțepenite. De fiecare dată, poartă o geacă de piele în culoarea ciocolatei, cam veche, probabil la modă prin anii 80. Pălăria gri, de postav, stă neclintită pe capul pleșuv. Să aibă în jur de 75 de ani, tot atât cât a avut bunicul meu înainte să se prăpădească. Dar bunicul meu a trăit la țară și nu avea nimic din postura aceasta sobră și elevată a bătrânului din fața mea. 
    Acum o lună, am aflat că-l cheamă Nelu Mihalcea. Stăteam cufundată într-o carte de-a lui Murakami, pe o bancă din parcul Tineretului. El, ca de obicei, hrănea porumbeii dintr-o pungă plină cu grâu. Un copil de vreo patru ani, bucălat și înfofolit într-o salopetă pufoasă de fâș, s-a apropiat și i-a strigat pe un ton alintat:
- Vleau să fac papa la polumbei!
- Îti plac porumbeii?
- Da. Și vleau papa la ei!
- Bagă mânuța și ia de aici! 
    Însoțitoarea micuțului, o bonă cam de seama m…