Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

De ce trăiau înaintaşii noştri mai mult

Nu se stresau atât, deadline-urile lor erau impuse de natură şi nu de un şef iritant. Atunci când culegeau porumbul şi coseau iarba de pe tarlalele proprii, nu stătea nimeni cu mapa în spatele lor presându-i să se mişte mai cu talent.

Când mergeau la muncă, apa lor era ţinută în urcioare din lut, nu în bidoane de plastic, cauzatoare de cancer.

Îşi trimiteau scrisori şi telegrame, nu sms-uri şi beep-uri radiante.

Nu se uitau la televizor, adică nu-şi îmbâcseau creierul cu fel şi fel de tâmpenii; nu mergeau cu maşini superpoluante, ci cu biciclete care le dezmorţeau muşchii şi le umpleau plămânii de aer curat; nu mâncau hamburgeri, pizze, şaorme, cartofi prăjiţi de la McDonalds şi nu beau sucuri cu E-uri mai multe decât bule.
Făceau mai mult sex neprotejat, ceea ce evident, era un avantaj în special pentru femei, nemaifiind nevoite să înghită toxine cu tonele

Păstrau o adevărată comuniune cu natura.

Şeful lor nu era Băsescu. :)

Comentarii

Irina a spus…
Seful lor era Ceausescu!!:))
Raluca Nicula a spus…
Măcar ăla era tiran pe faţă...
Andreea B. a spus…
Da, dar atunci totul tinea de hazard.. Acum parca poti programa toate lucrurile. Chiar si cand sa faci si sa nasti un copil. Si, oricum, nu cred ca cineva ar mai fi capabil sa traiasca fara dead-line-uri. Daca nu i le-ar impune seful, si le-ar impune singur/a..
Raluca Nicula a spus…
@Andreea: Nu ştiu cât de bună e chestia asta cu programatu'. Cred că la un moment dat se întoarce totul împotriva noastră.
Geocer a spus…
Nu e nevoie sa te protejezi inghitind pastile. Exista si niste foite contraceptive (asta pentru cei care nu suporta prezervativul si pentru cele care nu vor sterilet).

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!