joi, 20 august 2009

Ce mai fac...

De ştiaţi ori ba, vă spun eu: nu pot sta departe de scris pe blog. Deşi, gândindu-mă mai bine, ăsta e unul dintre lucrurile care îmi plac foarte mult, aşa că n-am de ce să mă leg la cap, dacă nu mă doare. Am lipsit mult (adică, please, 5 zile înseamnă o eternitate). Ce-am făcut în timpul ăsta? Ceea ce mi-am propus. Aşa că în curând o să citiţi, dacă sunteţi cuminţei ca şi până acum, următorul capitol din romanul fără nume. Staţi liniştiţi, până la final îl voi boteza eu cumva, că nu de inspiraţie duc lipsă, slavă Domnului. Povestea în sine e interesantă (zise ea, umflându-se în pene), rămâne de văzut cum o să isprăvesc însă de colorat firul.
Pe lângă scris, mai şi cetesc, aşa ca să vedeţi cât de intelectuală mi-s. Şi am hotărât să-mi întrec recordul, aşa că lecturez cu plăcere trei romane "grele": unul se cheamă "Decameronul" şi ştiţi voi de cine e scris, al doilea se intitulează "Vârsta adolescenţei", pentru el autoarea Edith Wharton a luat premiul Pulitzer, iar ce-l de-al treilea îi aparţine lui Franz Kafka, "America". Aşa că am ce face, staţi fără grijă. Acestea fiind zise, îmi bag din nou nasul în cărţi şi vă las. Sănătate, că-i mai bună decât toate!

Niciun comentariu: