Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Madonicită cronică

Sunt intoxicată. De câteva săptămâni tot mănânc, involuntar, Madonna pe pâine. Marea divă a zilelor noastre (un fel de Mesia în fustă) îşi face apariţia în România. Mare ghinion pentru mine. Toate ziarele, televiziunile, site-urile de monden m-au asaltat cu această prostituată devenită vedetă peste noapte, m-au îndopat cu pretenţiile ei aberante (ceva cu nişte trandafiri, săli de masaj, mii de prosoape şi alte prostii care mă oripilează)!
În primul rând că mie nu mi-a plăcut niciodată zâna Madonna, cel mai probabil din cauza stilului ei depravat. Nu dau doi bani pe mega-extra-terra concertul ei senzaţional, nu aş merge s-o aud chiţăind nici dacă m-ar plăti ea însăşi. Sunt artişti cu adevărat de calitate în lumea asta, care ar merita să fie gustaţi de populaţia planetei, în schimbul acestei scălâmbăite vulgare. Huoo!
Pentru a vă scoate din urechi gemetele Madonnei, vă rog să vă delectaţi cu melodia următoare :



Eh, cum sună acum muzica Madonnei?

Comentarii

Geocer a spus…
Lasa ca trece. O sa plece la fel cum a venit si o sa uiti zilele astea in care te-ai impiedicat peste tot de ea. O sa ramai cu vedetele autohtone care sunt si mai si !
EmaPirciu a spus…
Mie imi place Madonna... Nu m-am dus la concert ca nu am bani de bilet, da tot imi place
Raluca Nicula a spus…
@Geocer: Nu sunt obligată să rămân cu autohtonii, sunt sătulă şi de ăştia până peste cap. Sau mai bine zis, ei rămân cu noi, dar noi cu ei... nu prea :)
@gamalia: poti vedea concertul la tv, daca esti fana...

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când