joi, 13 noiembrie 2008

Oscar Wilde - "Portretul lui Dorian Gray"

În sfârşit, am terminat de citit cartea de care vă spuneam cu ceva timp în urmă. 8 zile la rând, înainte de culcare, mi-am delectat sufletul obosit de cotidian cu un volum reuşit.
Aproape că te doare când închizi între coperte o viaţă al cărei împătimit spectator ai devenit. Zâmbeşti, încerci să parcurgi firul epic în câteva secunde şi apoi pui cartea undeva... Te vei mai întâlni cu ea pe raft şi vei mai schimba câteva gânduri cu personajul-emblemă, dar parcă legătura nu mai e la fel de puternică.
Ce-i spun eu lui Dorian Gray la o zi după ce i-am admirat portretul, am asistat la degradarea şi chiar moartea sa? Că spiritul este cel care contează într-o lume a aparenţelor şi că frumuseţea nu este trecătoare ci ireversibilă.
Un simţământ constant m-a însoţit citind această carte extraordinară: Ce păcat că viaţa nu e la fel de sigură ca moartea...

5 comentarii:

Crengu spunea...

Acum pot sa-mi dau si eu cu parerea. :D Si sa spun ca e foarte bine scrisa, mi-a placut la nebunie stilul. In rest, da, spiritul conteaza! Macar de si-ar da seama mai multi de asta! :)

anamaria spunea...

iti sugerez sa citesti octavian paler.....ce opera vrei, dar sa incepi cu definiti lirice, in cateva ore o devorezi:*

Crengu spunea...

Daaaa, Paler, eu una il ador! :x

adiana spunea...

wow! Intr-adevar si Paler si Wilde sunr printre autorii si oamenii mei preferati. Scriu exact asa cum sunt, adica deosebit! Iar "Portretul..." e de o genialitate aparte; o carte filosofica, o lectie de viata!

anca spunea...

am inceput si eu de cateva zile cartea si sunt foarte curioasa cum este. am auzit mereu de Doryan Gray si nu stiam exact ce este cu el. voi impartasi pareri la finalul cartii. spor la citit in continuare!