Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Despre trădare

Ni s-a întâmplat tuturor, mai mult ca sigur, să fim măcar o dată trădaţi de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Cel mai adesea, poate, ne-am grăbit să numim acele persoane prieteni, deşi nu-şi meritau acest statut.
Ar fi ideal în lumea aceasta să-i avem alături de noi decât pe aceia care ne vor binele şi sunt dispuşi să ofere cel puţin atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Dar, din păcate, lucrurile nu sunt chiar atât de roz, şi poate că nici nu ar mai avea farmec dacă ar fi aşa.
E plină lumea de prietenii false, de faţadă, din interes. Dar parcă tot mai tragic e atunci când noi suntem ţinta acestor legături veninoase, simţindu-i pe propria piele dezavantajele.
Când suntem trădaţi, ne pierdem încrederea în toţi ceilalţi pentru o clipă... Până în momentul în care descoperim că avem alături de noi pe cineva dispus să ne ajute fără a cere ceva în schimb. Şi, din nou, concepţia noastră despre prietenie şi fidelitate se schimbă; încrederea capătă altă definiţie pentru noi.
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nici nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt, pentru că, dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia „prieteni”. Fie că aruncăm o vorbă răutăcioasă în vânt, despre o persoană apropiată, sau îi facem un rău intenţionat şi premeditat, ambele situaţii sunt puse sub aceeaşi etichetă: TRĂDARE.
Pentru mine, nu au scuză cei care formează prietenii doar pentru a ajunge la „ceva” sau „cineva”, având întipărită în suflet şi în minte sintagma lui Machiavelli „Scopul scuză mijloacele”.

Comentarii

Anamaria a spus…
Din asemenea experiente nu putem decat sa ne ridicam mai curajosi,mai ambitiosi si cu un spirit de invingatori mai bine intiparit!Acum nu stiu unde sa clasific tradarea:un lucru bun si folositor sau un lucru rau...cred ca ambele.....
da!cu siguranta si noi la randul nostru am tradat sau poate vom trada,cu intentie sau fara....

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când