D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Ni s-a întâmplat tuturor, mai mult ca sigur, să fim măcar o dată trădaţi de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Cel mai adesea, poate, ne-am grăbit să numim acele persoane prieteni, deşi nu-şi meritau acest statut.Ar fi ideal în lumea aceasta să-i avem alături de noi decât pe aceia care ne vor binele şi sunt dispuşi să ofere cel puţin atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Dar, din păcate, lucrurile nu sunt chiar atât de roz, şi poate că nici nu ar mai avea farmec dacă ar fi aşa.
E plină lumea de prietenii false, de faţadă, din interes. Dar parcă tot mai tragic e atunci când noi suntem ţinta acestor legături veninoase, simţindu-i pe propria piele dezavantajele.
Când suntem trădaţi, ne pierdem încrederea în toţi ceilalţi pentru o clipă... Până în momentul în care descoperim că avem alături de noi pe cineva dispus să ne ajute fără a cere ceva în schimb. Şi, din nou, concepţia noastră despre prietenie şi fidelitate se schimbă; încrederea capătă altă definiţie pentru noi.
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nici nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt, pentru că, dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia „prieteni”. Fie că aruncăm o vorbă răutăcioasă în vânt, despre o persoană apropiată, sau îi facem un rău intenţionat şi premeditat, ambele situaţii sunt puse sub aceeaşi etichetă: TRĂDARE.
Pentru mine, nu au scuză cei care formează prietenii doar pentru a ajunge la „ceva” sau „cineva”, având întipărită în suflet şi în minte sintagma lui Machiavelli „Scopul scuză mijloacele”.
Comentarii
da!cu siguranta si noi la randul nostru am tradat sau poate vom trada,cu intentie sau fara....