Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Când, pentru cine şi de ce să ne deschidem sufletul

Când? Tot timpul.
Pentru cine? Pentru Dumnezeu şi pentru toţi cei din jur.
De ce? Ca să oferim şi să primim dragoste.
Şi cum altfel ne putem bucura pe lumea aceasta, dacă nu inspirând dragostea? Cred că nu-i iz mai fermecător decât cel al împlinirii în amor. Şi nu putem să ne bucurăm la maximum de această fântână nesecată de fericire, dacă nu ne purtăm inima deschisă. Să fim dispuşi oricând să oferim frânturi de suflet celor din jurul nostru, pentru că ni se va răspunde cu aceeaşi monedă, chiar dacă nu întotdeauna!
Mulţi spun, după ce au suferit în iubire, că nu-şi vor mai deschide inima aşa curând pentru cineva. Din contră, cred că dacă eşti dispus să oferi instant bucurie din bucuria ta, tristeţe din tristeţea ta, vei fi răsplătit. Sinceritatea cu care o faci nu va rămâne nici ea nerecompensată. La fel şi buna intenţie.
Chiar dacă suferim sau suntem fericiţi (alternanţa stărilor e oricum relativă), trebuie să avem sufletul deschis. Atât pentru a ne vindeca de suferinţă, cât şi pentru a emana fericire şi împlinire pentru cei din jur, materializate într-un paradis de vorbe bune şi optimism.

Comentarii

Anamaria a spus…
Dragostea se ofera neconditionat!Nu ar trebui sa astepti nimic in schimb,dar din nefericire prin simplul motiv ca suntem oameni reusim sa cersim iubire fara sa ne dam seama de acest lucru cu toate astea ai dreptate trebuie sa invatam sa daruim.....

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când