luni, 14 ianuarie 2008

"Din valurile vremii"

La 15 ianuarie 1850, la Botoşani, se năştea...
... Un romantic care m-a făcut să privesc stelele, lacul şi teiul cu alţi ochi... Un poet desăvârşit care m-a făcut să visez, încă de mică, la Zburătorul meu. Un jurnalist acid, plin de idei, care a spus lucrurilor pe nume, numindu-i pe ţărani „singura clasă productivă” şi îndemnând cu orice ocazie la muncă, pentru că, după cum spunea atât de frumos şi realist: „Munca e substratul la toată economia politică”. Un geniu căruia mulţi şcoliţi într-ale scrisului îi contestă valoarea. Iartă-i, sunt doar nişte „Epigoni”.
Mi-am alinat copilăria cu poveştile sale, am crescut cu versurile-i romantice... Prima poezie pe care am învăţat-o în viaţa mea a fost "Somnoroase păsărele", cea mai apropiată de sufletul meu fiind însă "Noaptea".

Şi...”De-or trece anii” şi lumea va uita de tine, „Floare albastră”, şi nu-ţi va mai cânta „O, rămâi”, iartă-le că li „S-a dus amorul” pentru singurul „Luceafăr”... pământean.

Un comentariu:

anca spunea...

S-a nascut mitul eminescian, un luceafar al poeziei romanesti ce va scilipi in posteritate, un geniu ce a marcat poezia romaneasca.