Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

10 ponturi pentru acomodarea la grădiniță


 E greu cu un copil la grădiniță..., dar cu doi? Cum e de așteptat, totul e la dublu, de la hăinuțe călcate și pregătite la veșnicele emoții ale părinților. În cazul nostru, a fost bine că am mai trecut o dată prin experiența acomodării la grădi, așa că anul acesta, când avem fetița în grupa mică, știm cam ce ne așteaptă și cum trebuie să abordăm totul. Așa că m-am gândit să împărtășesc și cu voi din experiența mea, poate vă este spre ajutor:

 1. PREGĂTIȚI HĂINUȚELE ÎMPREUNĂ! Știm cu toții câtă nebunie se creează la prima oră a zilei, când toți ai casei se trezesc și trebuie să plece care încotro. Așa că încercați să vă organizați timpul cât mai bine, făcând unele lucruri de cu seară, iar în această categorie ar fi bine să intre pregătitul hainelor: alegere, călcat, pregătit ghiozdănelul (cu un schimb de haine, pijamale). În plus, ați putea să implicați și copilul în alegerea hăinuțelor: "Mami, ce bluză ai vrea să porți mâine la grădi? Ia să vedem cum ar veni cu pantalonii ăștia?".

2. FIȚI STĂPÂNI PE SITUAȚIE! Emoțiile/ lacrimile/ agitația voastră nu aduc nimic bun în primele zile de școală/grădiniță. Fiți liniștiți, calculați și păstrați tot timpul un zâmbet pe chip! Copiii se simt confortabil când văd un smiley face, mai ales la voi!

3. SPUNEȚI-LE CE-I AȘTEAPTĂ! Treaba asta ar trebui să se facă gradual, cu o lună înainte. Spuneți-i copilului (mai ales aceluia care intră pentru prima dată în colectivitate) ce va întâlni la grădiniță: o doamnă educatoare care-l va învăța lucruri folositoare; mulți colegi, fete și băieți, cu care să se joace; multe jucării, multe activități, toate interesante și captivante; masa la comun; igiena și nevoi fiziologice la comun etc.  

4. NU MINȚIȚI COPILUL! Nu-i spuneți că lipsiți câteva minute și apoi vă întoarceți, doar pentru că el a început să plângă! Anunțați-l când îl veți lua de la grădiniță: "Mami, vin să te iau după ce mănânci ciorbița de prânz" sau "Mami, voi veni să te iau acasă după ce faci nani împreună cu colegii tăi!".

5. PREGĂTIȚI-VĂ SUFLETEȘTE SĂ FACEȚI FAȚĂ PLÂNSULUI! Da, plânsul și teama lor sunt o problemă în zilele de acomodare. Dar cel mai bine este să vă puneți în pielea copilului, să încercați să-i înțelegeți temerile ca să i le puteți înlătura. Îi e teamă de separare? Asigurați-l tot timpul că nu va rămâne acolo, că-l veți lua acasă și atunci puteți face ceva frumos împreună: să mergeți în parc, la un loc de joacă etc. Îi e frică de atâtea fețe străine? Spuneți-i că-și va face noi prieteni, că se vor juca împreună, vor colora, vor face puzzle și lego etc. Dar, oricât de mult v-ați strădui să faceți totul bine, trebuie să conștientizați că se lasă (de obicei) cu multe lacrimi în zilele de acomodare!

6. OBIȘNUIȚI-I TREPTAT CU NOUL PROGRAM! Aici mă adresez în special acelora dintre voi care au copiii la program prelungit. Mi s-a demonstrat că nu este potrivit să-i lăsați de prima dată până la ora 16. Și o să vă spun și de ce: trecerea la noul program este prea bruscă, plus că atâtea ore vor fi un calvar pentru micuți. Încercați, timp de câteva zile, să-i lăsați până la prânz la grădiniță! De abia se vor dezmetici și ei (oricum trezitul dimineața este o corvoadă mare pentru ei, așa că încă o schimbare majoră - dormitul la comun - va fi prea mult)!

7. COMUNICAȚI CU EDUCATORUL! Este indicat ca în prima zi de grădiniță să stabiliți o conexiune cu educatoarea și să faceți schimb de numere de telefon! Dacă sunteți cu inima îndoită, o puteți suna (la o oră recomandată de cadrul didactic) pentru a o întreba cum se simte micuțul. De asemenea, la finalul programului, încercați să aflați cât mai multe lucruri: dacă a mâncat copilul, dacă a socializat, cum suportă noua rutină.

8. ÎNTREBAȚI-I CUM A FOST LA GRĂDINIȚĂ! În cele mai multe cazuri, vi se va răspunde evaziv: frumos, bine, etc. Așa că puneți-le întrebări la punct: ce ai mâncat astăzi? cu ce te-ai jucat cel mai mult? cu cine ți-a plăcut să te joci? cum ți se par colegii tăi? 

9. NU PRELUNGIȚI PREA MULT ACOMODAREA! Lucrul acesta vi-l spun după discuțiile cu doamnele educatoare: cu cât copiii "se rup" mai repede de părinți, cu atât acomodarea se va face mai ușor pentru ei. Nu cădeți în capcana acomodării prelungite, oricât de traumatizant vi s-ar părea să-l știți în grija altora, departe de voi și de siguranța pe care i-o oferiți! Nu e bine pentru nimeni să stați lipiți de geamuri și uși, să tresăriți la fiecare scâncet, să renunțați după o oră și să luați copilul acasă, din diverse motive!

10. AVEȚI ÎNCREDERE ÎN PERSONALUL GRĂDINIȚEI! Se presupune că ați ales grădinița respectivă din anumite motive, unul dintre acestea fiind mai mult ca sigur condițiile oferite și personalul cu recomandări bune. Așa că nu are rost să căutați nod în papură la orice lucru. Învățați să aveți încredere în educatoare și îngrijitoare, știu că e greu după ce ați văzut atâtea cazuri nefericite la televizor! Dar, da, să știți, nu există pădure fără uscături, clar! Însă, dacă ne concentrăm de la început numai pe premisa asta, nu duce la nimic bun! Oferiți-le credit cadrelor didactice, ele sunt acolo cu un scop pe care îl cunosc și și-l asumă!

Acomodare ușoară și un an școlar cât mai fericit pentru voi și copii!

Comentarii

Aimée a spus…
Si ar mai fi ceva: dati.i o sansa copilului sa se acomodeze, nu renuntati dupa 3 zile de plans sa.l duceti la gradinita! Aveti incredere in el ca se va descurca! Un an usor tututor!
Raluca Nicula a spus…
Multumim! La fel si voua!

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...