D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Ce ai face dacă viața ta ți-ar da o "temă": s-o trăiești pe un peron al unei gări părăsite? Te-ai transforma într-un sfânt sau într-un șobolan? Ai fi o cobră sau un îmblânzitor? O victimă sau un călău? Cum ai suporta vijeliile, mlaștina împuțită din apropiere, ceasul care nu mai arată ora, telefonul care nu mai are fir? Praful? Liniștea? Dar mai ales ce ai face cu gândurile tale?
După ce am terminat de citit această carte, am reflectat. Mult! Pentru că acesta este unul dintre meritele cele mai mari ale literaturii lui Paler: că te face să te privești pe dinăuntru, să te lupți cu demonii tăi, să te gândești cine ești!
"Viața pe un peron", apărută în 1981, ne vorbește atât de franc despre... noi. Personajul principal nu este Profesorul, nici Eleonora, cei doi care-și țin de urât în așteptarea unui tren care nu mai vine. Suntem noi, cititorii, care ne descoperim pe parcursul cărții așa cum suntem de fapt: goi de secrete, plini de angoase și de așteptări.
După cum deja știți (pentru că netul dă pe dinafară de citate din Paler), "Viața pe un peron", romanul de debut al autorului, este plin de cugetări filosofice. Din acest motiv cred că vă este cunoscut și decalogul de la începutul cărții, dar vi-l las totuși aici, pentru că merită să-l revedeți a mia oară:
Prima poruncă: Să aștepți oricât;DECALOGUL lui Paler:
A doua poruncă: Să aștepți orice;
A treia poruncă: Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent;
A patra poruncă: Să nu numeri zilele;
A cincea poruncă: Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața;
A șasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim;
A șaptea poruncă: Nu pune în aceeași oală și rugăciunea și pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăznește să spere singur;
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu căuta să recunoști că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic;
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ți aparține în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuiește că ești egoist;
A zecea poruncă: Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
În rest, "Viața pe un peron" face parte din categoria acelor cărți pe care le citești, nu le povestești, pentru că ți se lipesc de suflet și rămân acolo mult și bine!
Octavian Paler (1926-2007) a fost scriitor, jurnalist, om politic.
Citate:
"Adevărata tărie este de a dansa și de a cânta înainte de a ne prăbuși";
"Nu te purifici de frică decât lăsând-o să-ți pârlească mâinile";
"Dacă singurul merit al unui om este acela de a fi supraviețuit, el nu mai are dreptul să se creadă inocent";
"Tortură, masacre, ruguri! Iată istoria! Un trecut de noapte și sânge! Trebuie să căutăm lumina în viitor";
"Înfrângerea nu înseamnă automat că dreptatea e de partea învingătorilor".
Comentarii