Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

10 ponturi pentru acomodarea la grădiniță


 E greu cu un copil la grădiniță..., dar cu doi? Cum e de așteptat, totul e la dublu, de la hăinuțe călcate și pregătite la veșnicele emoții ale părinților. În cazul nostru, a fost bine că am mai trecut o dată prin experiența acomodării la grădi, așa că anul acesta, când avem fetița în grupa mică, știm cam ce ne așteaptă și cum trebuie să abordăm totul. Așa că m-am gândit să împărtășesc și cu voi din experiența mea, poate vă este spre ajutor:

 1. PREGĂTIȚI HĂINUȚELE ÎMPREUNĂ! Știm cu toții câtă nebunie se creează la prima oră a zilei, când toți ai casei se trezesc și trebuie să plece care încotro. Așa că încercați să vă organizați timpul cât mai bine, făcând unele lucruri de cu seară, iar în această categorie ar fi bine să intre pregătitul hainelor: alegere, călcat, pregătit ghiozdănelul (cu un schimb de haine, pijamale). În plus, ați putea să implicați și copilul în alegerea hăinuțelor: "Mami, ce bluză ai vrea să porți mâine la grădi? Ia să vedem cum ar veni cu pantalonii ăștia?".

2. FIȚI STĂPÂNI PE SITUAȚIE! Emoțiile/ lacrimile/ agitația voastră nu aduc nimic bun în primele zile de școală/grădiniță. Fiți liniștiți, calculați și păstrați tot timpul un zâmbet pe chip! Copiii se simt confortabil când văd un smiley face, mai ales la voi!

3. SPUNEȚI-LE CE-I AȘTEAPTĂ! Treaba asta ar trebui să se facă gradual, cu o lună înainte. Spuneți-i copilului (mai ales aceluia care intră pentru prima dată în colectivitate) ce va întâlni la grădiniță: o doamnă educatoare care-l va învăța lucruri folositoare; mulți colegi, fete și băieți, cu care să se joace; multe jucării, multe activități, toate interesante și captivante; masa la comun; igiena și nevoi fiziologice la comun etc.  

4. NU MINȚIȚI COPILUL! Nu-i spuneți că lipsiți câteva minute și apoi vă întoarceți, doar pentru că el a început să plângă! Anunțați-l când îl veți lua de la grădiniță: "Mami, vin să te iau după ce mănânci ciorbița de prânz" sau "Mami, voi veni să te iau acasă după ce faci nani împreună cu colegii tăi!".

5. PREGĂTIȚI-VĂ SUFLETEȘTE SĂ FACEȚI FAȚĂ PLÂNSULUI! Da, plânsul și teama lor sunt o problemă în zilele de acomodare. Dar cel mai bine este să vă puneți în pielea copilului, să încercați să-i înțelegeți temerile ca să i le puteți înlătura. Îi e teamă de separare? Asigurați-l tot timpul că nu va rămâne acolo, că-l veți lua acasă și atunci puteți face ceva frumos împreună: să mergeți în parc, la un loc de joacă etc. Îi e frică de atâtea fețe străine? Spuneți-i că-și va face noi prieteni, că se vor juca împreună, vor colora, vor face puzzle și lego etc. Dar, oricât de mult v-ați strădui să faceți totul bine, trebuie să conștientizați că se lasă (de obicei) cu multe lacrimi în zilele de acomodare!

6. OBIȘNUIȚI-I TREPTAT CU NOUL PROGRAM! Aici mă adresez în special acelora dintre voi care au copiii la program prelungit. Mi s-a demonstrat că nu este potrivit să-i lăsați de prima dată până la ora 16. Și o să vă spun și de ce: trecerea la noul program este prea bruscă, plus că atâtea ore vor fi un calvar pentru micuți. Încercați, timp de câteva zile, să-i lăsați până la prânz la grădiniță! De abia se vor dezmetici și ei (oricum trezitul dimineața este o corvoadă mare pentru ei, așa că încă o schimbare majoră - dormitul la comun - va fi prea mult)!

7. COMUNICAȚI CU EDUCATORUL! Este indicat ca în prima zi de grădiniță să stabiliți o conexiune cu educatoarea și să faceți schimb de numere de telefon! Dacă sunteți cu inima îndoită, o puteți suna (la o oră recomandată de cadrul didactic) pentru a o întreba cum se simte micuțul. De asemenea, la finalul programului, încercați să aflați cât mai multe lucruri: dacă a mâncat copilul, dacă a socializat, cum suportă noua rutină.

8. ÎNTREBAȚI-I CUM A FOST LA GRĂDINIȚĂ! În cele mai multe cazuri, vi se va răspunde evaziv: frumos, bine, etc. Așa că puneți-le întrebări la punct: ce ai mâncat astăzi? cu ce te-ai jucat cel mai mult? cu cine ți-a plăcut să te joci? cum ți se par colegii tăi? 

9. NU PRELUNGIȚI PREA MULT ACOMODAREA! Lucrul acesta vi-l spun după discuțiile cu doamnele educatoare: cu cât copiii "se rup" mai repede de părinți, cu atât acomodarea se va face mai ușor pentru ei. Nu cădeți în capcana acomodării prelungite, oricât de traumatizant vi s-ar părea să-l știți în grija altora, departe de voi și de siguranța pe care i-o oferiți! Nu e bine pentru nimeni să stați lipiți de geamuri și uși, să tresăriți la fiecare scâncet, să renunțați după o oră și să luați copilul acasă, din diverse motive!

10. AVEȚI ÎNCREDERE ÎN PERSONALUL GRĂDINIȚEI! Se presupune că ați ales grădinița respectivă din anumite motive, unul dintre acestea fiind mai mult ca sigur condițiile oferite și personalul cu recomandări bune. Așa că nu are rost să căutați nod în papură la orice lucru. Învățați să aveți încredere în educatoare și îngrijitoare, știu că e greu după ce ați văzut atâtea cazuri nefericite la televizor! Dar, da, să știți, nu există pădure fără uscături, clar! Însă, dacă ne concentrăm de la început numai pe premisa asta, nu duce la nimic bun! Oferiți-le credit cadrelor didactice, ele sunt acolo cu un scop pe care îl cunosc și și-l asumă!

Acomodare ușoară și un an școlar cât mai fericit pentru voi și copii!

Comentarii

Crengu a spus…
Si ar mai fi ceva: dati.i o sansa copilului sa se acomodeze, nu renuntati dupa 3 zile de plans sa.l duceti la gradinita! Aveti incredere in el ca se va descurca! Un an usor tututor!
Raluca Nicula a spus…
Multumim! La fel si voua!

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…