Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

10 ponturi pentru acomodarea la grădiniță


 E greu cu un copil la grădiniță..., dar cu doi? Cum e de așteptat, totul e la dublu, de la hăinuțe călcate și pregătite la veșnicele emoții ale părinților. În cazul nostru, a fost bine că am mai trecut o dată prin experiența acomodării la grădi, așa că anul acesta, când avem fetița în grupa mică, știm cam ce ne așteaptă și cum trebuie să abordăm totul. Așa că m-am gândit să împărtășesc și cu voi din experiența mea, poate vă este spre ajutor:

 1. PREGĂTIȚI HĂINUȚELE ÎMPREUNĂ! Știm cu toții câtă nebunie se creează la prima oră a zilei, când toți ai casei se trezesc și trebuie să plece care încotro. Așa că încercați să vă organizați timpul cât mai bine, făcând unele lucruri de cu seară, iar în această categorie ar fi bine să intre pregătitul hainelor: alegere, călcat, pregătit ghiozdănelul (cu un schimb de haine, pijamale). În plus, ați putea să implicați și copilul în alegerea hăinuțelor: "Mami, ce bluză ai vrea să porți mâine la grădi? Ia să vedem cum ar veni cu pantalonii ăștia?".

2. FIȚI STĂPÂNI PE SITUAȚIE! Emoțiile/ lacrimile/ agitația voastră nu aduc nimic bun în primele zile de școală/grădiniță. Fiți liniștiți, calculați și păstrați tot timpul un zâmbet pe chip! Copiii se simt confortabil când văd un smiley face, mai ales la voi!

3. SPUNEȚI-LE CE-I AȘTEAPTĂ! Treaba asta ar trebui să se facă gradual, cu o lună înainte. Spuneți-i copilului (mai ales aceluia care intră pentru prima dată în colectivitate) ce va întâlni la grădiniță: o doamnă educatoare care-l va învăța lucruri folositoare; mulți colegi, fete și băieți, cu care să se joace; multe jucării, multe activități, toate interesante și captivante; masa la comun; igiena și nevoi fiziologice la comun etc.  

4. NU MINȚIȚI COPILUL! Nu-i spuneți că lipsiți câteva minute și apoi vă întoarceți, doar pentru că el a început să plângă! Anunțați-l când îl veți lua de la grădiniță: "Mami, vin să te iau după ce mănânci ciorbița de prânz" sau "Mami, voi veni să te iau acasă după ce faci nani împreună cu colegii tăi!".

5. PREGĂTIȚI-VĂ SUFLETEȘTE SĂ FACEȚI FAȚĂ PLÂNSULUI! Da, plânsul și teama lor sunt o problemă în zilele de acomodare. Dar cel mai bine este să vă puneți în pielea copilului, să încercați să-i înțelegeți temerile ca să i le puteți înlătura. Îi e teamă de separare? Asigurați-l tot timpul că nu va rămâne acolo, că-l veți lua acasă și atunci puteți face ceva frumos împreună: să mergeți în parc, la un loc de joacă etc. Îi e frică de atâtea fețe străine? Spuneți-i că-și va face noi prieteni, că se vor juca împreună, vor colora, vor face puzzle și lego etc. Dar, oricât de mult v-ați strădui să faceți totul bine, trebuie să conștientizați că se lasă (de obicei) cu multe lacrimi în zilele de acomodare!

6. OBIȘNUIȚI-I TREPTAT CU NOUL PROGRAM! Aici mă adresez în special acelora dintre voi care au copiii la program prelungit. Mi s-a demonstrat că nu este potrivit să-i lăsați de prima dată până la ora 16. Și o să vă spun și de ce: trecerea la noul program este prea bruscă, plus că atâtea ore vor fi un calvar pentru micuți. Încercați, timp de câteva zile, să-i lăsați până la prânz la grădiniță! De abia se vor dezmetici și ei (oricum trezitul dimineața este o corvoadă mare pentru ei, așa că încă o schimbare majoră - dormitul la comun - va fi prea mult)!

7. COMUNICAȚI CU EDUCATORUL! Este indicat ca în prima zi de grădiniță să stabiliți o conexiune cu educatoarea și să faceți schimb de numere de telefon! Dacă sunteți cu inima îndoită, o puteți suna (la o oră recomandată de cadrul didactic) pentru a o întreba cum se simte micuțul. De asemenea, la finalul programului, încercați să aflați cât mai multe lucruri: dacă a mâncat copilul, dacă a socializat, cum suportă noua rutină.

8. ÎNTREBAȚI-I CUM A FOST LA GRĂDINIȚĂ! În cele mai multe cazuri, vi se va răspunde evaziv: frumos, bine, etc. Așa că puneți-le întrebări la punct: ce ai mâncat astăzi? cu ce te-ai jucat cel mai mult? cu cine ți-a plăcut să te joci? cum ți se par colegii tăi? 

9. NU PRELUNGIȚI PREA MULT ACOMODAREA! Lucrul acesta vi-l spun după discuțiile cu doamnele educatoare: cu cât copiii "se rup" mai repede de părinți, cu atât acomodarea se va face mai ușor pentru ei. Nu cădeți în capcana acomodării prelungite, oricât de traumatizant vi s-ar părea să-l știți în grija altora, departe de voi și de siguranța pe care i-o oferiți! Nu e bine pentru nimeni să stați lipiți de geamuri și uși, să tresăriți la fiecare scâncet, să renunțați după o oră și să luați copilul acasă, din diverse motive!

10. AVEȚI ÎNCREDERE ÎN PERSONALUL GRĂDINIȚEI! Se presupune că ați ales grădinița respectivă din anumite motive, unul dintre acestea fiind mai mult ca sigur condițiile oferite și personalul cu recomandări bune. Așa că nu are rost să căutați nod în papură la orice lucru. Învățați să aveți încredere în educatoare și îngrijitoare, știu că e greu după ce ați văzut atâtea cazuri nefericite la televizor! Dar, da, să știți, nu există pădure fără uscături, clar! Însă, dacă ne concentrăm de la început numai pe premisa asta, nu duce la nimic bun! Oferiți-le credit cadrelor didactice, ele sunt acolo cu un scop pe care îl cunosc și și-l asumă!

Acomodare ușoară și un an școlar cât mai fericit pentru voi și copii!

Comentarii

Crengu a spus…
Si ar mai fi ceva: dati.i o sansa copilului sa se acomodeze, nu renuntati dupa 3 zile de plans sa.l duceti la gradinita! Aveti incredere in el ca se va descurca! Un an usor tututor!
Raluca Nicula a spus…
Multumim! La fel si voua!

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…

Bătrânul cu floare la pălărie

#dinscrierilemele

Îl văd în fiecare marți, când mă întorc de la facultate. E neschimbat. Același corp aplecat, cu picioare crăcănate și înțepenite. De fiecare dată, poartă o geacă de piele în culoarea ciocolatei, cam veche, probabil la modă prin anii 80. Pălăria gri, de postav, stă neclintită pe capul pleșuv. Să aibă în jur de 75 de ani, tot atât cât a avut bunicul meu înainte să se prăpădească. Dar bunicul meu a trăit la țară și nu avea nimic din postura aceasta sobră și elevată a bătrânului din fața mea. 
    Acum o lună, am aflat că-l cheamă Nelu Mihalcea. Stăteam cufundată într-o carte de-a lui Murakami, pe o bancă din parcul Tineretului. El, ca de obicei, hrănea porumbeii dintr-o pungă plină cu grâu. Un copil de vreo patru ani, bucălat și înfofolit într-o salopetă pufoasă de fâș, s-a apropiat și i-a strigat pe un ton alintat:
- Vleau să fac papa la polumbei!
- Îti plac porumbeii?
- Da. Și vleau papa la ei!
- Bagă mânuța și ia de aici! 
    Însoțitoarea micuțului, o bonă cam de seama m…