vineri, 16 septembrie 2016

François Mauriac - "Thérèse Desqueyroux"


Am reușit să descopăr un scriitor francez de înaltă clasă, căruia, în 1952 i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură. François Mauriac, născut în 1885 și decedat la 1 septembrie 1970, a fost romancier, poet, dramaturg și gazetar, autor a peste 20 de romane și nuvele. În 1927, apărea "Thérèse Desqueyroux", o bijuterie pe cât de mică în dimensiuni (puțin peste 130 de pagini), pe atât de mare ca operă, ce are la bază o știre din ziar despre o femeie care a încercat să-şi otrăvească soţul cu tratamentul Fowler – o soluţie de arsenic.


Thérèse Desqueyroux provine dintr-o familie care ține la principii și la ierarhia socială. Orfană de mamă, cu un tată care desconsideră femeile și e în stare de orice ca să câștige alegerile pentru Senat, măritată din interes cu un soț pe care nu-l iubește, Thérèse acumulează nemulțumiri și frustrări, iar la un moment dat răbufnește. Îl otrăvește pe soțul Bernard, dar acesta, încurajat de tatăl ei, căruia nu-i sunt străine mușamalizările, reușește s-o scape din ghearele justiției. Ajunsă acasă și dând nas în nas cu cel pe care încercase să-l ucidă, femeia se confruntă din nou cu temerile, nemulțumirile și reproșurile la adresa lui. Fumând țigară după țigară și izolându-se, Thérèse se transformă într-o umbră a ceea ce fusese odinioară - o doamnă nu neapărat frumoasă, dar plină de farmec.

Monologul Thérèsei se împletește cu povestirea la persoana a treia pentru a crea o mărturie impresionantă și emoționantă asupra motivelor pentru care femeia a eșuat în plan sentimental.  Îmi place structura cărții, îmi place personajul principal, atât de real, plin de frământări interioare, îmi place stilul lui Mauriac, dar mi-aș fi dorit ca el să insiste și să dezvolte nuvela într-un roman axat foarte mult pe încercările disperate ale Theresei de a ieși la liman. În concluzie, o carte bună care cu siguranță te va face să citești și celelalte opere celebre ale lui Francois Mauriac, precum: "Sărutul dat leprosului" (1922; romanul care i-a adus notorietatea), "Génitrix" (1923), "Pustiul dragostei" (1925), "Destine" (1928), "Cuibul de vipere" (1932), "Căile mării" (1939), "La Pharisienne" (1941), "Galigaï" (1952), "Un adolescent de altădată" (1969).

Niciun comentariu: