Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

François Mauriac - "Thérèse Desqueyroux"


Am reușit să descopăr un scriitor francez de înaltă clasă, căruia, în 1952 i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură. François Mauriac, născut în 1885 și decedat la 1 septembrie 1970, a fost romancier, poet, dramaturg și gazetar, autor a peste 20 de romane și nuvele. În 1927, apărea "Thérèse Desqueyroux", o bijuterie pe cât de mică în dimensiuni (puțin peste 130 de pagini), pe atât de mare ca operă, ce are la bază o știre din ziar despre o femeie care a încercat să-şi otrăvească soţul cu tratamentul Fowler – o soluţie de arsenic.


Thérèse Desqueyroux provine dintr-o familie care ține la principii și la ierarhia socială. Orfană de mamă, cu un tată care desconsideră femeile și e în stare de orice ca să câștige alegerile pentru Senat, măritată din interes cu un soț pe care nu-l iubește, Thérèse acumulează nemulțumiri și frustrări, iar la un moment dat răbufnește. Îl otrăvește pe soțul Bernard, dar acesta, încurajat de tatăl ei, căruia nu-i sunt străine mușamalizările, reușește s-o scape din ghearele justiției. Ajunsă acasă și dând nas în nas cu cel pe care încercase să-l ucidă, femeia se confruntă din nou cu temerile, nemulțumirile și reproșurile la adresa lui. Fumând țigară după țigară și izolându-se, Thérèse se transformă într-o umbră a ceea ce fusese odinioară - o doamnă nu neapărat frumoasă, dar plină de farmec.

Monologul Thérèsei se împletește cu povestirea la persoana a treia pentru a crea o mărturie impresionantă și emoționantă asupra motivelor pentru care femeia a eșuat în plan sentimental.  Îmi place structura cărții, îmi place personajul principal, atât de real, plin de frământări interioare, îmi place stilul lui Mauriac, dar mi-aș fi dorit ca el să insiste și să dezvolte nuvela într-un roman axat foarte mult pe încercările disperate ale Theresei de a ieși la liman. În concluzie, o carte bună care cu siguranță te va face să citești și celelalte opere celebre ale lui Francois Mauriac, precum: "Sărutul dat leprosului" (1922; romanul care i-a adus notorietatea), "Génitrix" (1923), "Pustiul dragostei" (1925), "Destine" (1928), "Cuibul de vipere" (1932), "Căile mării" (1939), "La Pharisienne" (1941), "Galigaï" (1952), "Un adolescent de altădată" (1969).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …