Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"


Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai tolerantă, mai sociabilă, chiar mai frumoasă și cu o poftă teribilă de a contempla natura. Mentor în descoperirea tuturor comorilor pe care câmpia englezească le oferă îi va fi un băiat al locului, Dickon, fratele Marthei, servitoarea de la conac. Alături de acest băiețel, care vorbește cu animalele și cunoaște rostul vieții vegetale, domnișoara Mary va fi martora miracolelor naturii. În plus, Mary va contribui la însănătoșirea vărului ei, Colin, băiatul lui Archibald Craven, un copil care și-a petrecut primii zece ani din viață stând la pat, îmbolnăvit de temeri și de indiferența unicului său părinte. 
"Grădina secretă" este o carte care, după cum am scris mai sus, poate fi o terapie prin frumos. Scriitoarea ne aduce aproape de ceea ce contează cu adevărat în lumea asta: legătura cu pământul de unde venim și unde ne vom întoarce. Totodată, în grădina secretă învățăm cu toții să acceptăm ciclul vieții și al morții, primind îndemnul de a scoate la suprafață sentimentele negre și bolnave pentru a încolți în sufletul nostru sămânța binecuvântată a dragostei.
Frances Hodgson Burnett este o scriitoare britanică, născută în 1849 în Manchester. Ea a căpătat notorietate odată cu publicarea romanului "Micul lord" (1886), un bestseller al vremii.

Conform IMDB, "Grădina secretă" a fost ecranizată în mai multe rânduri (1949, 1975, 1987,  1993, 2001), iar eu am văzut-o pe cea din 1993, atunci când eram micuță.


Comentarii

Crengu a spus…
Eu inca mai astept sa dezvalui tu secretul cititului atator carti, cu copil mic si treburi pe cap. Te pup!
Raluca Nicula a spus…
"Secretul" e că mi-am propus să citesc 30 de cărți anul ăsta, așa ca să recuperez :D
Crengu a spus…
Da, da, lasa, nu ma pacalesti tu pe mine, ca nu asta te-am intrebat! :-p
Elena Dumitrache a spus…
ha ha ha! eu inca nu sunt psiholog, insa am terminat psihologie anultrecut si pot spune ca aceasta carte chiar m-a ajutat. am trecut printr o perioada mai grea si chiar m-a ajutat mult, de altfel, aceasta carte m-a determinat sa imi fac si un blog. am scirs doar un articol despre aceasta carte si mai am de lucrat dar sper sa ma tin de el.

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…