Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Citate din "Muntele Vrăjit", de Thomas Mann

După cum v-am promis în postarea anterioară, am revenit cu citate din "Muntele vrăjit". Nu sunt un culegător disperat de citate, dar selectez întotdeauna ceea ce-mi place și consider util în dezvoltarea mea psiho-emoțională. Așa că vă las în continuare cu câteva frânturi din această carte minunată, în speranța că vă vor fi și vouă de folos:


"Un suflet fără trup este tot atât de lipsit de omenie și tot atât de fioros ca și un trup fără suflet - și de altfel primul este o excepție rară, în vreme ce al doilea este regula";

CITIȚI ȘI:
Thomas Mann - "Muntele vrăjit"
Sven Hassel - "Gestapo"
Thomas Hardy - "Departe de lumea dezlănțuită"

"Muzica are și această putere, știe minunat să exercite o influență aidoma stupefiantelor";

"Cuvântul este gloria omului și numai el face ca viața omului să fie demnă";

"Atunci când ochii își vorbesc, se tutuiesc, chiar dacă buzele n-au spus vreodată nici măcar dumneata ";

 "Boala îl face pe om mai trupesc, îl aservește și mai mult trupului";

"Singurul fel de a contempla moartea în chip esențial și fără înflorituri constă în a o înțelege, a o percepe ca pe o parte, ca pe o împlinire și ca pe o condiție sacră a vieții, și în niciun caz - căci aceasta ar fi contrariul sănătății, nobleței, rațiunii și fidelității - nu trebuie să o separi de viață, să i-o opui sau chiar s-o transformi într-un argument împotriva ei";

"Așa cum un aliment nedigerat nu-l fortifică pe om, tot astfel timpul pe care l-a petrecut așteptând nu-l îmbătrânește";

"Nimic nu este mai dureros decât momentul când organismul nostru, partea animală din noi, ne împiedică să slujim rațiunea";

"Ce este timpul? O taină - ireală și atotputernică. O condiție a lumii fenomenale, o mișcare ce implică și se amestecă în existența și mișcarea corpurilor în spațiu";

"De ce s-ar  mai face politică dacă nu s-ar da prilejul unora  sau altora să se compromită din punct de vedere moral?"

"Rațiunii umane nu-i trebuie decât să vrea să fie mai tare decât fatalitatea, și este!"

"Libertatea locuiește în munți";

"Să te ocupi de matematici este cel mai bun leac împotriva desfrânării";

"Toleranța se transformă în crimă atunci când este aplicată Răului";

"Cunosc moartea, sunt unul din vechii ei slujitori și credeți-mă că o supraestimăm. Pot să vă asigur că e aproape un fleac";

"Civilizația nu e  deloc o chestiune de înțelepciune, de clarviziune sau de elocvență, ci mai curând de entuziasm, de beție și de desfătare";

"Există atâtea soiuri de prostie, iar inteligența nu-i nici ea mai bună";

"Talentul este superior inteligenței și prostiei, este o valoare a vieții";

"Bărbatul se îmbată cu propria dorință, iar femeia cere și așteaptă să fie îmbătată de dorința bărbatului";

"Dragostea trebuie să știe să sufere";

"Acela care nu este capabil să apere ideea, plătind cu ființa, cu brațul sau cu sângele său, nu este demn, și este vorba să rămâi om, oricât de spiritualizat ai fi".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …