Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Pendiuc candidează. Află din partea cui!

Recunosc că de când m-am despărțit (poate definitiv, poate temporar) de presă, îmi lipsesc deseori unele personaje. În activitatea mea de reporter/redactor m-am "lovit" de fel și fel de oameni, unii mai veseli, alții mai triști, c-așa-i în tenis.
Astăzi ne ocupăm de cazul Tudor Pendiuc, pentru că am văzut în presă că stimabilul dorește să candideze (nu mai știe nici el a câta oară) pentru funcția de primar al Piteștiului. Dilema cea mare în aceste zile este, însă,  din partea cui? Că PSD Argeș s-a lepădat de el după scandalul de corupție în care a fost implicat. Eu am aflat pe surse din partea cui va candida Tudor Pendiuc și vă spun și vouă că doar n-oi ține pentru mine. Ei bine, bomba bombelor e că Pendiuc va candida din partea Penitenciarului Colibași.

Lăsând gluma proastă deoparte, ce mai caută acest personaj în și așa destul de sinistra politică argeșeană? Nu s-a săturat de atâta "condus", din '92 până în zilele noastre? Disperarea sa de a se agăța de un "fotoliu" cu toată înverșunarea, având antecedentele pe care le are, nu știu ce dovedește dar aș merge pe premisa unor bărzăuni pe la mansarda blocului. 

Un oraș îngropat

Cu toate astea, cu siguranță, fanaticii primarului (mulți la număr și la ani), care au stat cu gurile căscate când au curs țuica și sarmalele în Piața Primăriei, vor avea un cuvânt greu de spus la aceste alegeri. Noi, ăștia tineri și sictiriți, nu vrem pușcăriași la Primăria Pitești! Vrem pe cineva cu viziune, care să dezgroape Piteștiul dintre beton și pavele și să-l curețe de kitsch-uri. Din nefericire, nu cred să existe acea persoană, că am numărat deja alți triști printre candidați. Dar, cum speranța moare ultima, hai să ne trezim mâine și Pendiuc să nu fie decât o amintire!

(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare! Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă "primarului", la biroul de la Casa Cărții!)

Comentarii

Crengu a spus…
:-)) Esti tare! Eu habar n.am cine candideaza la sector sau la primaria generala, tot ce sper e sa se vada ca avem primar dupa ce va fi ales.
Raluca Nicula a spus…
Pai cam asta e buba, in zilele noastre. Nu mai poate niciun politician sa-si faca treaba ca hop! DNA-ul e pe urmele lui! Cata impertinenta! :)

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…