Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Pendiuc candidează. Află din partea cui!

Recunosc că de când m-am despărțit (poate definitiv, poate temporar) de presă, îmi lipsesc deseori unele personaje. În activitatea mea de reporter/redactor m-am "lovit" de fel și fel de oameni, unii mai veseli, alții mai triști, c-așa-i în tenis.
Astăzi ne ocupăm de cazul Tudor Pendiuc, pentru că am văzut în presă că stimabilul dorește să candideze (nu mai știe nici el a câta oară) pentru funcția de primar al Piteștiului. Dilema cea mare în aceste zile este, însă,  din partea cui? Că PSD Argeș s-a lepădat de el după scandalul de corupție în care a fost implicat. Eu am aflat pe surse din partea cui va candida Tudor Pendiuc și vă spun și vouă că doar n-oi ține pentru mine. Ei bine, bomba bombelor e că Pendiuc va candida din partea Penitenciarului Colibași.

Lăsând gluma proastă deoparte, ce mai caută acest personaj în și așa destul de sinistra politică argeșeană? Nu s-a săturat de atâta "condus", din '92 până în zilele noastre? Disperarea sa de a se agăța de un "fotoliu" cu toată înverșunarea, având antecedentele pe care le are, nu știu ce dovedește dar aș merge pe premisa unor bărzăuni pe la mansarda blocului. 

Un oraș îngropat

Cu toate astea, cu siguranță, fanaticii primarului (mulți la număr și la ani), care au stat cu gurile căscate când au curs țuica și sarmalele în Piața Primăriei, vor avea un cuvânt greu de spus la aceste alegeri. Noi, ăștia tineri și sictiriți, nu vrem pușcăriași la Primăria Pitești! Vrem pe cineva cu viziune, care să dezgroape Piteștiul dintre beton și pavele și să-l curețe de kitsch-uri. Din nefericire, nu cred să existe acea persoană, că am numărat deja alți triști printre candidați. Dar, cum speranța moare ultima, hai să ne trezim mâine și Pendiuc să nu fie decât o amintire!

(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare! Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă "primarului", la biroul de la Casa Cărții!)

Comentarii

Crengu a spus…
:-)) Esti tare! Eu habar n.am cine candideaza la sector sau la primaria generala, tot ce sper e sa se vada ca avem primar dupa ce va fi ales.
Raluca Nicula a spus…
Pai cam asta e buba, in zilele noastre. Nu mai poate niciun politician sa-si faca treaba ca hop! DNA-ul e pe urmele lui! Cata impertinenta! :)

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…