Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Clasic românesc

A înnebunit lumea de tot, dar asta nu mai e o noutate pentru nimeni. Auzi, copiii bogaţi să nu mai primească alocaţii! Să beneficieze de acest drept doar sărmanii, că doar ei sunt copiii statului. Să vezi cât de eficientă va deveni de-acum producţia de rromi la hectar! Să nu mai mire pe nimeni că în câţiva ani vom ajunge minoritari în Rromânia (sau suntem demult?). Adică e rău să vrei să câştigi bani mai mulţi, să te îmbogăţeşti treptat şi să contribui în acest mod la dezvoltarea ţării? Păi dacă Statul îi încurajează pe săraci, hai să nu ne mai sinchisim să muncim, să stăm acasă şi să primim ajutoare sociale de la Boc. Clasic românesc.

Comentarii

Logatu a spus…
Si Basescu se mai plange ca 90% dintre romani asculta muzica romilor: manele...
A uitat ca in campania electorala a profitat de aceste preferinte muzicale.
Raluca Nicula a spus…
Logatu, sa nu uitam sa precizam ca insusi Basescu are apucaturi de manelist. Il da de gol limbajul.
Jackal a spus…
99% a zis.

Las ca sta toata lumea acasa sa faca puradei.
Geocer a spus…
Eu am scris un articol despre "Idiocracy" un film american care trateaza un astfel de subiect acum cca 1 an de zile. Il puteti citi aici
Anonim a spus…
Mi se pare corect să fie aşa! Doar trebuie pedepsiţi copii pentru greşelile părinţilor, dacă tata sau mama au avut nesimţirea de a face avere fără să intre în politică atunci copii lor trebuiesc scoşi în afara legii. Eu aş da legi personalizate, ca să fie clară treaba. Aş lua fiecare copil, m-as uita la el, apoi aş zice ( de exemplu)
- Popescu Gabriel, tu eşti încălţat, hainele nu-ţi sunt rupte şi peticite, ai toţi dinţii în gură, rahitic eşti dar nu ţi se văd încă toate coastele, aşa că nu-ţi trebuie alocaţie. Următorul.
Ciolănescu Marean, mătăluţă ai kilograme în plus ceea ce denotă un trai îndestulat. Cred că ai şi doi rinichi, vei dona unul în folosul comunităţii, mai exact al unchiului vărului soţiei mele.

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când