Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ştiţi la ce visez?

La un Crăciun alb, ca-n copilărie, cu nămeţi greoi şi strălucitori, cu chipuri vesele şi inocente, înroşite de frig şi entuziasm. Cine ne-a furat zăpada, s-o aducă repede înapoi! Suntem pierduţi fără ea... :(

Comentarii

'zmen a spus…
asa e , vreau sa ma dau cu sania:D
Anonim a spus…
tu nu stiai ca fara colindele lui Hrusca nu exista Craciun!! who the fuck is Bing Crosby?
Raluca Nicula a spus…
@zmen: nu m-am mai dat de cativa ani cu sania, chiar mi-e dor
@morarucostin: stiu, stiu, si chiar imi place Hrusca. Eu nu m-am referit atat la Crosby, cat la mesajul lui "White Christmas". El exprima in acest colind exact ceea ce simt si eu.
Irina a spus…
Iti amintesti cand ne duceam acasa de la sanius,plini de zapada,inghetati,dar nu eram mai niciodata bolnavi!Mi-e foarte dor de copilarie!
Raluca Nicula a spus…
Irina, si mie mi-e foarte dor de sanius, bataile cu bulgari, cazematele din curte, bobul de pe partie, si cate si mai cate :(
Ciupel a spus…
Fiecare ce a auzit in casa, cu ce a crescut. Pentru mine nu e Craciun fara Bing Crosby, Al Martino, Elvis, Perry Como, Nat King Cole.... Tata avea o banda si o punea la Mag(netofon) in fiecare decembrie. Mie Hrusca nu-mi spune nimic. E chestie de obijnuinta.
P.S.: Pt. cei care cred ca e neaparat nevoie sa fie romanii cei mai tari: suntem o cultura mica, nu ne comparam cu altii, asa ca pastrati proportia.
Geocer a spus…
La mine nu e Craciun fara batut covoare, spalat parchet si covoare, facut cumparaturi, bucatareala, dereticat prin casa ...
Cand sa mai ascult si muzica?
Raluca Nicula a spus…
Geocer, ... cand intri la mine pe blog :D

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!