Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Am o pică teribilă pe oamenii din ziua de azi, asta cumva că eu m-am născut ieri? Hm, nu ştiu, posibil! Sincer, mi-e silă când văd cum una dintre marile bucurii ale ultimilor ani a fost îngropată în senzaţionalul macabru al televiziunilor şi în răutatea agresivă a umanităţii care se afundă pe zi ce trece în nebunie. Despre ce e vorba, vă întrebaţi. Unii poate v-aţi şi dat seama, simţind acelaşi lucru ca şi mine.
Da, este vorba despre zăpadă. După ce că o vedem din ce în ce mai rar, şi atunci când apare o blestemăm, o numim "infernul alb", "teroarea albă"! Doamne, în ce lume am ajuns să trăim? Ce e mai frumos decât să vezi un copil jucându-se cu bulgări, făcând oameni de zăpadă, alergând prin nămeţii greoi? Nu e oare foarte trist când vedem că micuţii noştri fac aceste lucruri... pe calculator, ştiind cum ne bucuram noi odată de frumuseţea anotimpului?
Şi ce dacă sunt drumuri blocate? Şi ce dacă e polei? Şi ce dacă va ninge de un metru? E iarnă! Şi iarna are dreptul să facă orice cu noi. Pentru că ea, frumoasa de ea, ne-a dovedit că totuşi ne iubeşte, chiar dacă noi n-o mai merităm demult...
"Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer – şi nu vor mai fi nici copii atunci…" Grigore Vieru
Comentarii
Pacat ca autoritatile fac haz de asta, insa nu aplica ceea ce pare evident pentru toata lumea.
Doamne cat despre soferi parca s-au nascut cu masina la scara... sunt si alte mijloace de transport. E ca si cum as vrea si eu sa port acum neaparat pantofii cu toc