Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Să ningă de un metru!

Am o pică teribilă pe oamenii din ziua de azi, asta cumva că eu m-am născut ieri? Hm, nu ştiu, posibil! Sincer, mi-e silă când văd cum una dintre marile bucurii ale ultimilor ani a fost îngropată în senzaţionalul macabru al televiziunilor şi în răutatea agresivă a umanităţii care se afundă pe zi ce trece în nebunie. Despre ce e vorba, vă întrebaţi. Unii poate v-aţi şi dat seama, simţind acelaşi lucru ca şi mine.
Da, este vorba despre zăpadă. După ce că o vedem din ce în ce mai rar, şi atunci când apare o blestemăm, o numim "infernul alb", "teroarea albă"! Doamne, în ce lume am ajuns să trăim? Ce e mai frumos decât să vezi un copil jucându-se cu bulgări, făcând oameni de zăpadă, alergând prin nămeţii greoi? Nu e oare foarte trist când vedem că micuţii noştri fac aceste lucruri... pe calculator, ştiind cum ne bucuram noi odată de frumuseţea anotimpului?
Şi ce dacă sunt drumuri blocate? Şi ce dacă e polei? Şi ce dacă va ninge de un metru? E iarnă! Şi iarna are dreptul să facă orice cu noi. Pentru că ea, frumoasa de ea, ne-a dovedit că totuşi ne iubeşte, chiar dacă noi n-o mai merităm demult...

"Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer – şi nu vor mai fi nici copii atunci…" Grigore Vieru

Comentarii

Irina Matei a spus…
Ai dreptate,insa tu nu intelegi un singur lucru-cum vrei sa astepte soferii iarna daca de 1 saptamana anunta cod galben de ninsoare si ei stateau ieri la cozi la vulcanizare pentru cauciucuri de iarna,sau cum sa nu tremure prin blocaje daca se avanta sa plece cu masinile,facand pe soferii experimentati?
EmaPirciu a spus…
IArna nu-i ca vara :))
Pacat ca autoritatile fac haz de asta, insa nu aplica ceea ce pare evident pentru toata lumea.
'zmen a spus…
frumos citatul:X
Oana a spus…
Ca sofer putin imi pasa daca ninge sau daca arunca cu ghetare dupa mine :)))Pot conduce in orice conditii. Nu ma deranjeaza. Dar ca om simplu, prefer sa ma coc, sa ma coc, sa ma coc :D Imi placea zapada cand eram mica, poate si pentru ca perioadele inzapezite mi le petreceam la bunici si era altfel. Acum nu imi mai place, dar doar din punctul de vedere al caldurii mele :D
Geocer a spus…
Iete ce tema de wordpress si-a tras fata ! Felicitari si la mai mare !
Alina a spus…
Eu cred ca problema e ca natiunea asta sufera de deprimare cronica. Ideea e sa iei ce e frumos din toate, nu? Dan noi romanii nu putem. Noi trebuie sa comentam, sa ne dam raniti, sa ne dam destepti... E drept ca faci mai mult pe drum, ca poate te uzi la picioare daca ai de mers pe jos,dar asta e iarna, vorba ta.
Raluca Nicula a spus…
@Geocer: multumesc, am stat aseara si am probat zeci de template-uri. De abia m-a convins si asta :)
Personale a spus…
Mie Raluca mi se pare ciudat ca televiziunile se mira si dau stiri din astea bomba ca si cum in Romania nu a mai nins 20 de ani, sau parca am fi vreo tara de la Ecuator si ne minunam asa, ca la ceva nemaipomenit, nemaivazut, nemaiauzit.
Doamne cat despre soferi parca s-au nascut cu masina la scara... sunt si alte mijloace de transport. E ca si cum as vrea si eu sa port acum neaparat pantofii cu toc

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Concurs!!!

De dimineaţă am mers la chioşc şi am cumpărat Revista Tabu , numărul din septembrie. Ştiam că acolo se regăseşte Andreea Preda , fosta mea colegă de la Muntenia FM şi actualmente marketeriţă pe calea succesului, care povesteşte cum o concediere a însemnat pentru ea un pas către împlinirea unui vis. Revista s-a vândut cu o carte din colecţia Cotidianul , volum pe care eu îl aveam. Aşa că m-am gândit să pun la cale un concurs cu un premiu "cultural": "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde. Tot ce trebuie să faceţi e să scrieţi la voi pe blog recenzia unei cărţi pe care aţi citit-o vara asta. După ce faceţi asta, anunţaţi-mă şi pe mine şi poate intraţi în posesia romanului care mie mi-a plăcut foarte mult. Mult succes, hai că nu e deloc greu! :D Data limită: marţi, 1 septembrie 2009, ora 19.00 !

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...