Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Mântuirea din jacuzzi

Cred în Dumnezeu! Sunt convinsă că dacă omul ar respecta toate îndemnurile lăsate de EL pământul ar fi un al doilea Rai. Dar nu e aşa. Am văzut cum înşişi exponenţii lumii teologice tăvălesc numele Domnului, îl mânjesc cu minciuni, afaceri şi alte şiretlicuri, după care pozează în preacuvioşi. E trist. Ba nu, e strigător la cer. Cum să ai un părinte duhovnic care e mai atent la câţi bani îi dai decât la păcatele pe care ţi le mărturiseşti cu sfială sub patrafirul său? Cum să mai ai încredere că prin acel preot îţi vorbeşte chiar Dumnezeu, când el miroase a tutun, alcool sau a făţărnicie? Veţi spune că ar trebui să urmez vorba din popor: "Să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice el!". Ei bine, nu sunt de acord cu ea. Preoţii ar trebui să fie exemple de urmat. De vorbe suntem sătui. Vorbele le găsim şi în cărţi, deci n-am avea nevoie de cineva anume care să ni le repete fără har şi trăire, dar pe bani frumoşi.
Ce m-a făcut să scriu aceste cuvinte? Nu dorinţa de a lovi în Biserica Ortodoxă Română (departe de mine acest gând) ci un lucru care pur şi simplu m-a şocat: Episcopia Argeşului îşi face hotel, dar ce hotel? Unul extravagant, păi ce credeaţi? Paravanul sub care se ascunde o afacere de toată frumuseţea aţi ghicit care este: construcţia cu pricina se vrea a fi un loc de popas pentru pelerini. Da, acei pelerini care Îl iubesc pe Dumnezeu, vor să cunoască lucrarea Sa, se roagă pentru mântuirea sufletului, sunt modeşti, darnici şi cu gândul numai la cele ce ţin de suflet. Pardon, greşeala mea... aceştia sunt pelerinii ăia de la carte, ăia teoretici, ăia care n-au nimic de-a face cu realitatea. Nu domne, pelerinul din ziua de azi se roagă ziua la Sfinţii de pe pereţi (dacă nu chiar la... Cutia milei) şi noaptea se desfată la saună, la jacuzzi, la masaj eventual. Unde a dispărut, fraţilor, credinciosul care se mulţumeşte şi cu o rogojină ca să-şi odihnească oscioarele ostenite, dar care este fericit şi împăcat în sinea lui că a comunicat cu Hristos?
Oare Episcopia Argeşului nu a găsit altceva mai bun de făcut cu atâţia bani decât un hotel? Oare nu mai sunt flămânzi de hrănit prin Argeş? Chiar aşa toţi săracii au primit pomană din partea mai-marilor bisericii noastre încât ultima găselniţă a fost un popas fitzos pentru pelerini (chiar, până acum pe unde or fi înnoptat sărmanii vizitatori?) Dar bisericile noastre sunt reabilitate? Da? Ia te uită, ptiu, bată-vă norocu să vă bată, de teologi iscusiţi!
Nu, deci mă doare sufletul, vă spun sincer. Chiar scriu cu amărăciune aceste cuvinte. Acum nu mai e o incertitudine. Nici măcar un tabu. Pur şi simplu înalta preoţime de pe la noi nu se mai ascunde. Nu mai poate. Pentru că ştiţi de ce? În sinea ei chiar a ajuns să creadă că face toată treaba asta... din cuvântul lui Dumnezeu. Parcă l-aş vedea pe episcop privind scurt în sus şi apoi agale în jos: „No, aşa ni-o arătat nouă Cel de Sus...”. Ce v-a arătat, prealuminaţilor, că mântuirea apare în jacuzzi?

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Ai uitat sa spui ca seara, acum deja mantuitii credinciosi vor putea sa ia cina la restaurantul hotelului. Aici va canta, bineinteles, taraful Episcopiei... parca era si el in plan.
Geocer a spus…
Popi au conturi in banca
Cerurile nu-i incap
Oficiaza cununia
Intre Dumnezeu si drac

Asa incepe cantecul lui Chilian "Ca-n viata"
Ascultati-l aici
Anonim a spus…
Superb articol! Eu nu sunt credincios, dar apreciez credinţa curată atunci când o întâlnesc. Din păcate pentru credincioşii adevăraţi, popimea din România s-a vândut banului! Urât, ce să mai spun!
Anonim a spus…
Am vazut si eu de dimineata la stiri reportajul despre acest hotel...no comment.
Oare episcopii nu trebuie sa dea si ei socoteala sau sunt o intreaga retea,o caracatita a intereselor materiale.
E clar ca au trecut vremurile in care sfintii stateau nemancati zile intregi,beau doar apa si traiau cu rugaciune...acum nu se pot concentra la cele sfinte decat la sauna.
Pacat,dar nu noi trebuie sa ii judecam,ci doar Cel de Sus.
Mar a spus…
calinic acest dinu patriciu al BOR... e clar ca si-a ratat cariera

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când