Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Nu mai merg la vot!

Sunt într-o fază în care, mai mult ca oricând, urăsc superficialitatea, goana exagerată după bani şi minciuna. Şi când le văd pe toate trei în afişele electorale, mă apucă groaza. După ce că, şi aşa, trec printr-o perioadă destul de grea, la ce bun să-l văd pe X cum zâmbeşte nesimţit, spunând vorbe mari, în care nici el însuşi nu crede?!
Mi-e silă de toţi. Nu-i unul mai bun. Toţi vor bani şi putere. Nu mă interesează gesticulările lor regizate, la fel cum nici zâmbetul, pe care de cele mai multe ori îl consider ironic, nu mă mişcă deloc. Să le fie ruşine că ne poluează vederea în fiecare zi, cocoţaţi pe stâlpi, blocuri, WC-uri şi alte cele. Deşi eram convinsă că o să merg la vot "pentru a schimba ceva", mi-am dat seama că pe oricine aş alege tot la fel va fi. Şi atunci, la ce bun să mă deranjez pentru cei care nu fac eforturi pentru noi decât în campaniile electorale?!

Comentarii

Anonim a spus…
Bine ai venit in Romania!!!
Aimée a spus…
Hi, hi, eu nici nu ma gandeam sa ma duc! :D
Anonim a spus…
Adevarat, greu de ales cand toti sunt la fel.
Nu am cum sa cunosc omul din farama de vorbe de pe fluturasul electoral. Ca un bun cetatean ce as vrea sa fiu, am cautat pe internet macar CV-ul complet al candidatilor din circumscriptia mea si, surpriza!!!??? n-am gasit nici macar ce varste au.
Incerc varianta ne-uninominala - evaluez partidele - si-mi dau seama ca si acolo tot 'otova'.
Ascult stirile si emisiunile electorale rapind astfel din timpul extrem de pretios al copiilor mei. Nu m-am hotarat inca pe cine sau cu cine, dar stiu un lucru: MERG LA VOT!
Le datorez copiilor mei sa nu ma las invinsa de neputinta (a candidatilor de a iesi in evidenta, a mea de a judeca drept) si de dezinteres.
Am sa zic un "Doamne-ajuta!" si-am sa cred ca daca votul meu e bun, va conta, daca e rau, va fi doar unul intre cele ale minoritatii.
Canguru' a spus…
Apropo de campanie şi dezamăgire, am publicat recent un post: "Cel mai penibil, aiurea, jenant și nesimțit slogan mi se pare cel al lui Bogdan Pandelică, de la PSD: "Îmi pasă de tine / Ai încredere în mine", sau cam aşa ceva. Un mesaj mai lipsit de substanţă ca ăsta nu am văzut niciodată, nicio apropiere de alegător, nicio promisiune cât de cât acceptabilă... Doar un fel de ameninţare interlopă, de genul: "Lasă vraja, ştii că vreau doar votu' tău şi altceva nu mă interesează! Dacă nu mă votezi, ţi-am luat gâtu"... Doamne! Şi el mai vrea să devină deputat? Ce drac de campanie îşi face ăsta şi ce echipă de consilieri şi-a ales?"

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când