Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

zei Cretinoizi

Regii şoselelor, stăpânii animalelor, dumnezeii Planetei. Aşa au ajuns oamenii, în făţărnicia lor, să se considere. Pentru ei orice obstacol trebuie înlăturat... nu contează că e unul uman sau de altă natură. Ei au acest drept: de viaţă şi de moarte asupra a tot ceea ce mişcă sau nu pe pământul ăsta. Aceste fiinţe josnice omoară pentru distracţie şi pentru înavuţire, torturează din nerozie şi teribilism, pierzându-şi cu paşi repezi calitatea de "om", atribuită cândva de Cineva. Mi-e ruşine din ce în ce mai des că sunt om. Şi asta pentru că ar trebui să am câte un răspuns pentru fiecare victimă a acestor cretinoizi. Şi nu am... nici pentru mine însămi!

*** Circulând astăzi pe autostrada Bucureşti-Piteşti am văzut câini zbătându-se în agonie şi alţii zăcând fără suflare. Şi asta pentru că au avut "tupeul" să circule în faţa... zeilor.

Comentarii

MariGabi a spus…
Ai dreptate, dar cainii nu prea au ce cauta pe o autostrada...
Raluca Nicula a spus…
Mă temeam de un asemenea răspuns! Sunt convinsă că de foarte multe ori astfel de accidente puteau fi evitate, dar din nesimţire sau indiferenţă şoferii respectivi au preferat să comită crime! Cunosc destule cazuri!
eIordache a spus…
Raluca, nu pot sa fiu de acord cu tine in totalitate.
Pe A1 am lovit de curand un caine, aveam vreo 140 km/h, intuneric, nu se putea evita. Ideea e ca nu au ce sa caute pe autostrada animale. Puteau sa moara oameni, putea sa se trandforme intr-o tragedie..daca mai aveam masini in spate sau in fata!!
Un prieten de-al meu circula pe un drum national si i-au sarit 2 cai in fata, in masina avea si copil si sotie. Toti au ajuns la spital!
Asta sepoate intampla din cauza animalelo nesupravegheate. Bine stiu ca poate nu e vina lor, e a stapanilor.Dar nu poti spune ca soferii sunt de vina. Ei pot devine victime.
Cat despre caini, nu ma impac deloc cu ideea de a convietui cu ei..ca asa s-a ajuns. Nu poti merge pe jos noapte prin oras..fara sa dai de niste caini nervosi. Im fine ar fi multe de spus...
Eu unul nu sunt de acord cu cainii la oras..si nici pe drumurile publice.
Raluca Nicula a spus…
@Iordache: Păi... şi cine o fi de vină că animalele ajung pe străzi? Dacă ar avea bietele minte probabil nu s-ar avânta. Dar, deh...
eIordache a spus…
Da, ti-am zis, tot oamenii sunt de vina ca ele ajung pe strazi.
Dar de exp de fiecare data cand cineva s-a mobilizat sa stranga cainii din cartiere..toti locatarii cu prea mult timp liber..s-au napustit asupra lor..."sa le lase cainii in pace".
Caini trebuie sa dipsara, prin orice mijloc, din orase. Cine vrea sa tina caini sa raspunda pentru ei.
Daca lasi un copil afara risca sa fie desfigurat de un caine.
Pe strazi poti devenii victima din cauza lor..s.a.m.d.

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …