Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Nu mai merg la vot!

Sunt într-o fază în care, mai mult ca oricând, urăsc superficialitatea, goana exagerată după bani şi minciuna. Şi când le văd pe toate trei în afişele electorale, mă apucă groaza. După ce că, şi aşa, trec printr-o perioadă destul de grea, la ce bun să-l văd pe X cum zâmbeşte nesimţit, spunând vorbe mari, în care nici el însuşi nu crede?!
Mi-e silă de toţi. Nu-i unul mai bun. Toţi vor bani şi putere. Nu mă interesează gesticulările lor regizate, la fel cum nici zâmbetul, pe care de cele mai multe ori îl consider ironic, nu mă mişcă deloc. Să le fie ruşine că ne poluează vederea în fiecare zi, cocoţaţi pe stâlpi, blocuri, WC-uri şi alte cele. Deşi eram convinsă că o să merg la vot "pentru a schimba ceva", mi-am dat seama că pe oricine aş alege tot la fel va fi. Şi atunci, la ce bun să mă deranjez pentru cei care nu fac eforturi pentru noi decât în campaniile electorale?!

Comentarii

Anonim a spus…
Bine ai venit in Romania!!!
Aimée a spus…
Hi, hi, eu nici nu ma gandeam sa ma duc! :D
Anonim a spus…
Adevarat, greu de ales cand toti sunt la fel.
Nu am cum sa cunosc omul din farama de vorbe de pe fluturasul electoral. Ca un bun cetatean ce as vrea sa fiu, am cautat pe internet macar CV-ul complet al candidatilor din circumscriptia mea si, surpriza!!!??? n-am gasit nici macar ce varste au.
Incerc varianta ne-uninominala - evaluez partidele - si-mi dau seama ca si acolo tot 'otova'.
Ascult stirile si emisiunile electorale rapind astfel din timpul extrem de pretios al copiilor mei. Nu m-am hotarat inca pe cine sau cu cine, dar stiu un lucru: MERG LA VOT!
Le datorez copiilor mei sa nu ma las invinsa de neputinta (a candidatilor de a iesi in evidenta, a mea de a judeca drept) si de dezinteres.
Am sa zic un "Doamne-ajuta!" si-am sa cred ca daca votul meu e bun, va conta, daca e rau, va fi doar unul intre cele ale minoritatii.
Canguru' a spus…
Apropo de campanie şi dezamăgire, am publicat recent un post: "Cel mai penibil, aiurea, jenant și nesimțit slogan mi se pare cel al lui Bogdan Pandelică, de la PSD: "Îmi pasă de tine / Ai încredere în mine", sau cam aşa ceva. Un mesaj mai lipsit de substanţă ca ăsta nu am văzut niciodată, nicio apropiere de alegător, nicio promisiune cât de cât acceptabilă... Doar un fel de ameninţare interlopă, de genul: "Lasă vraja, ştii că vreau doar votu' tău şi altceva nu mă interesează! Dacă nu mă votezi, ţi-am luat gâtu"... Doamne! Şi el mai vrea să devină deputat? Ce drac de campanie îşi face ăsta şi ce echipă de consilieri şi-a ales?"

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...