duminică, 16 noiembrie 2008

Memento mori!...

De câteva nopţi e ceaţă... Una greoaie şi prea albă, criminală de-a dreptul. Mă apasă pe suflet! E prea sufocantă.
Mă pierd prin lume, privesc cu ochi goi portretele oamenilor de pe stradă. Desenez doar contururile aparenţelor lor cu un creion tocit de suferinţă. Un râu amăgitor îmi inundă poiana sufletului, înecând o iluzie. Până când? Pân-ce mâinile care mi se întind nu vor mai fi atât de reci...

Un comentariu:

Adrian Enache spunea...

Nu lăsa ceaţa să te deprime! Cred că poţi să găseşti motive să zâmbeşti şi să fii veselă.