Încăpăţânare...

De unde ne luăm puterea de a merge mai departe? Din dragoste, din resemnare sau din încăpăţânare?
Eu, personal, din toate... După fiecare piedică sau căzătură încerc să-mi scutur genunchii şi să privesc în sus. Câteodată am nevoie de mai mult, alteori reuşesc să mă uimesc de forţa pe care o posed în a-mi cicatriza durerea. Orice necaz se scurge din inima întinsă pe sârmă, din sufletul expus la soarele puternic al amiezii. Încăpăţânarea e şi ea bună câteodată... Atunci când eşti conştient de ea şi o canalizezi spre bine. În cazul de faţă e extraordinară. Da, trebuie să fim încăpăţânaţi; încăpăţânaţi să gustăm dulcele în paharul cu pelin; încăpăţânaţi să privim frumosul în furtuna cumplită a dezamăgirii!