Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Leapşa pe citite...

De la un timp n-am mai răspuns la lepşe. Dar Simf mi-a prins punctul slab: cărţile. La aşa ceva n-am cum să nu reacţionez. Aşadar, să vedem:
1. Citatul tău preferat dintr-o poezie scrisă de Eminescu
Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte? (Mihai Eminescu, Floare albastră)

2. Care sunt poeţii tăi preferaţi de naţionalitate română?
Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Ion Minulescu, Ana Blandiana etc.

3. Care sunt poeţii tăi preferaţi, străini?
N-am aşa ceva, dar îl citesc mereu cu plăcere pe Francesco Petrarca.

4. Poeţii contemporani preferaţi.
O, da! Aici trebuie să amintesc de încântătoarea Constanţa Buzea. Şi mai citesc Mircea Cărtărescu şi Adrian Suciu.

5. Scriitorii preferaţi.
Eheee! Urăsc întrebarea asta, pentru că niciodată n-am un răspuns la ea. Să zicem că-mi place stilul lui Oscar Wilde, că ador profunzimea lui Eliade, că mă încântă panoramele descrise cu atâta har de Vicente Blasco Ibanez, că adulmec miresmele Africii exotice, marea iubire a lui Chinua Achebe.
6. Scriitorii contemporani preferaţi.
Franţuzul meu drag, Jean Marie Gustave le Clezio, laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 2008.
7. Ultima piesa de teatru văzută.
Mamă, cât timp a trecut de când n-am mai văzut o piesă de teatru! Cred că la începutul lui 2009 (dacă nu mai demult) am fost la "Ultimul cartuş ţi-l aduce iubirea".

8. Ultimul spectacol de operetă văzut.
Nu mă dau în vânt după operetă. Prefer concertele instrumentale.

9. Cărţile preferate.
Am mai scris aici o dată, nu mai reiau.

10. Cu ce scriitori, dacă unii dintre ei ar trăi şi azi, ţi-ai dori să fii prieten.
Cu niciunul. Dacă i-aş cunoaşte îndeaproape, n-ar mai fi atât de misterioşi. Şi misterul contează! :)

11. Ce carte scrisă deja ţi-ar fi plăcut să fie scrisă de tine şi de ce?
Învierea, de Lev Tolstoi. Pentru că e o carte deosebită, plină de învăţături, scrisă cu sufletul, nu cu mintea.
Dau mai departe leapşa pe citite la Crenguţa!

Comentarii

simf a spus…
Raluca, esti o dulce. Mult mi-au placut raspunsurile tale si acum le astept pe ale Crengutei. Eu mai am trei lepse primite, una legata numai de carti, la care n-am putut sa nu raspund. Arunci un ochi pe ea?
Aimée a spus…
Gataa, misiune indeplinita. :D Cu scuzele de rigoare pentru intarziere!
bogdan a spus…
how leapsa asta a pornit de la mine acum o luna si a ajuns la tn e ceva

Postări populare de pe acest blog

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...