Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Uite-o că nu e!

sursă foto
Fenomene paranormale se mai întâmplă prin Piteştiul ăsta cel plin de evenimente. După ce municipalitatea a hotărât să marcheze locul (nu teritoriul) fostei biserici Sfântul Nicolae cu ceas, minunea kitchsoasă n-a durat decât un pic. Acum, dacă treceţi prin zonă, n-o să mai vedeţi macheta cea cu turle de forma mămăligilor. Totul a dispărut. Să fie asta pentru că primarul şi-o fi dat seama că în loc să readucă în atenţie fostul monument, mai rău îi face de râs amintirea? Sau s-o fi gândit că înălţimea machetei o egalează pe cea a... Bocului?
Oricum ar fi, e bine că nu mai e!
Sau poate participă la emisiunea aia, Pimp my... kitsch! Doamne ajută!

Comentarii

papabembe a spus…
biserica e la loc sigur şi ultrasecret, adăpostită într-o bază militară de care nu ştie nimeni.
autorul faptei este chiar cel care a avut măreaţa idee a minusculului proiect (sau invers).
lucrarea de traforaj îşi caută acoperiş nou de cupru, că cel vechi s-a deteriorat. în acest sens, au fost contractaţi doi ţigani cazangii, care îşi vor pune mustăţile şi pălăriile la contribuţie şi vor restaura acoperişul, turlele, instalaţia electrică, de aer condiţionat şi de canalizare a monumentului istoric, care, alături de alte kitchioase, face faima oraşului nostru peste hotare.
eu am donat deja un sul de liţă.
Logatu a spus…
Va fi refacuta. Gratis. ;)
Geocer a spus…
Stiu ca o acoperisera cu o husa. Acum au luat-o de tot de-acolo?
gamalia a spus…
Am inteles ca vrea sa refaca acoperisul... Sa nu mai semene cu cazanul in care face mamaie tuica.
simf a spus…
vocile din capul lui remus mi-au transmis asa: acum nu se mai demoleaza biserici, ci se iau cu totul!
Andreea Lazar a spus…
Am vazut ca si tu ai piese preferate in postul de mai jos,poate ma ajuti sa strangem cateva piese care "ne inmoaie de tot",te astept pe blogul meu.
Andreea.
Raluca Nicula a spus…
papabembe, eu cred ca ideea a fost buna, numai ca n-a fost pusa in practica asa cum trebuia;
Logatu, asa se aude pe la Mioveni? :P
Geocer, pai da!
Gamalia, cata dreptate ai, chiar semanau cu ce ai zis tu :))
simf, :))
ArgesForum a spus…
Bine ca am scapat de ea. S-o tina primarul al el in vitrina.
Mişu a spus…
Gata, au luat-o de acolo! Yupiii! Să mai spună lumea că vorba scrisă n-are putere!
COSTI a spus…
Centrul Pitestiului a fost vaduvit (in sfarsit) de prezenta acestei "minunatii". Poporul, de fel nepretentios la valorile estetice, nu a pierdut ocazia de a se trage in poza cu kitsch-ul pe fundal. Altii, afectati de simbolistica, se inchinau cu piosenie ca la o catedrala. Am vazut si cativa tigani facandu-si calcule, in timp ce sorbeau din ochi sclipirea ridicolului acoperis din cupru...

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…