Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O seară cu Beethoven

Da, m-am ţinut de cuvânt şi am mers în seara asta la Filarmonică, pentru a-l asculta pe Beethoven. Alături nu mi-a fost soţiorul (absent motivat, desigur), ci prietena Ana.
În prima parte, violonistul Gabriel Croitoru, cel care cântă la vioara care i-a aparţinut compozitorului român George Enescu, ne-a încântat, alături de orchestra piteşteană condusă de dirijorul Alexandru Ganea, cu "Concertul pentru vioară în Re major" - prilej cu care parcă m-am simţit într-un film de epocă.
În partea a doua a răsunat Simfonia nr. 1, tot de Beethoven, iar de data asta am zburdat veselă şi lipsită de griji, pe o câmpie înflorită, purtând o rochie de vară.
1 . M-am întâlnit acolo cu Dumis şi Oana, frumoşi şi îndrăgostiţi ca de obicei :D
2. La un moment dat nişte cocalari au pătruns în sală (au confundat Casa Sindicatelor cu Duetul, mai mult ca sigur), au făcut zgomot în stilul caracteristic, după care s-au tirat să-l prindă repede pe Salam la Taraf TV
3. Piteştenilor le place Filarmonica. Sala a fost aproape plină!
4. Vă recomand şi vouă să vă petreceţi timpul joia într-o companie selectă şi într-un mediu deosebit. Vă garantez că în toată stagiunea nu veţi vedea şi asculta acelaşi concert de mai multe ori. De aceea (şi din multe alte motive) iubesc eu Filarmonica Piteşti!

Comentarii

ioana a spus…
imi pare rau raluca, nu sunt de acord in ceea ce priveste publicul:
http://aleluion.blogspot.com/2009/10/dirijor-mai-ada-o-halba.html
Dana a spus…
Mi-ai dat o idee bună! N-am mai fost de câteva luni la Filarmonică şi ştiu că merită.
Raluca Nicula a spus…
@Dana: cand te hotarasti, poate ma anunti si pe mine. Mi-ar placea ;)
Carmen Gigartu a spus…
Oamenii ca tine se gasesec din ce in ce mai rar...Esti un om minunat,draga mea!
Raluca Nicula a spus…
@Carmen: multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase, mi-ai inveselit ziua :)
Geocer a spus…
Inseamna ca merita s-o inviti si pe Carmen la Filarmonica, data viitoare.

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când