Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Un gând...

Timpul se grăbeşte.
Tare de tot.
De parcă undeva departe îl aşteaptă cu inima strânsă cineva.
Oare cine sau ce îl aşteaptă? Lăsaţi o impresie...

Comentarii

ioana a spus…
vremea. vremea timpului.
Raluca Nicula a spus…
interesant, ioana! :D
Mişu a spus…
Timpul e singur, nu-l aşteaptă nimeni, fiindcă a aştepta presupune tot timp. Dacă n-ar fi timp, am fi eterni. Perechea ireconciliabilă timp-eterniate, iată cum a apărut... Şi acum, ca să devin prozaic, v-aş întreba cum v-aţi simţi să faceţi o eternitate ceea ce faceţi în fiecare zi a vieţii voastre? "Cu inima strânsă" noi suntem cei care îşi aşteaptă timpul. Timpul de a râde, de a dansa, de a suferi, de a dormi. De a muri.

(Moamă, ce profund m-am găsit să fiu, hi, hi hi...)
Alina a spus…
Timpul nu se grabeste. Noi ne grabim si uitam de el. Apoi cand ne trezim, avem impresia ca e vina lui, ca trece prea repede.
Raluca Nicula a spus…
@Misu: sa inteleg ca e plictisitor pe lumea cealalta :)
@Alina: da, uitam, ce-i drept, de multe lucruri importante in ziua de azi. Timpul este unul dintre ele

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!