Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Dimineţi de week-end

Ştiu. Deja vă deranjează titlul ăsta. "Ia uite-o şi p-asta! S-a găsit să scrie lunea despre dimineţile de week-end. Ce-o vrea? Să ne oftice?"... E, dragii moşului, departe de mine gândul ăsta. De fapt, eu încerc să vă scot din mohoreala începutului de săptămână, când simţi că n-ai făcut tot ce-ţi propusesei în week-end, când parcă îţi vine să mai cerşeşti o zi fără muncă.
Plimbări, ore de lectură, somn până târziu în zi, răsfăţ, tabieturi, mai precis: timp pentru tine şi sufletul tău. Aşa e la final de săptămână arhi-lucrătoare: "nimic special" se transformă sub ochii noştri în "extraordinar". Pentru că, bine spunea Oscar Wilde odată: "Plăcerile simple sunt ultimele refugii ale fiinţelor complicate".


Sade - Diamond Life

Comentarii

ioana a spus…
nu stiu ce aveti voi oamenii cu regretul pentru weekend, un fel de paradise lost. mie imi place lunea, mai aia ploioasa, e singura zi in care nu ma trezesc obosita :))
Raluca Nicula a spus…
ioana, noi oamenii iubim si zilele ploiase, dar parca nu alea de luni.. :)
Geocer a spus…
Numai elfii Oanei iubesc zilele de luni.
Dana a spus…
Deci eşti o fiinţă complicată:)
Raluca Nicula a spus…
@Dana: da, toti ne complicam fara rost...

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!