Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Program nou

Va trebui să-mi fac un nou program. După ce sâmbătă am muncit cu drag la apartament (curăţenie, vopsit şi alte cele), mi-am zis că duminică trebuie neapărat să mă relaxez. Şi, fiindcă soţiorul s-a dus la pescuit, m-am hotărât să lenevesc uitându-mă la filme toată ziua.
Numai că, după prima jumătate din "La răscruce de vânturi", m-a plesnit o durere de cap îngrozitoare, combinată cu o usturime teribilă a ochilor. Am lăsat totul vraişte şi m-am băgat la somn. Dar ce crezi că migrena mi-a dat pace? (Încăpăţânată şi ea precum posesoarea materialului). Ei bine, nu! Aşa că am ajuns eu la concluzia: toată ziua, la muncă, ochii în laptop. Seara, venit acasă, (ce credeţi?) ochii în laptop! Dacă la muncă nu am de ales, acasă voi avea. Aşa că îmi voi folosi tot timpul "after work" pe care îl dedicam pc-ului - unei cărţi. Pun pariu că nu mă va mai durea capul!

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Dar trebuie neaparat sa tii si laptopul deschis. Mai dai un atac, din cand in cand, mai ridici o mina.
Raluca Nicula a spus…
nuu ma ispitiii! :)
Canguru' a spus…
Sau poti sa le combini: citesti carti pe laptop! ;)
Geocer a spus…
Sau mai bine mai iesi si tu din casa la cate o plimbare.
Raluca Nicula a spus…
@Geocer: sa stii ca demult n-am mai iesit seara la plimbare. M-am rablagit de tot :))

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...