Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Partea plină a paharului cu criză

N-am scris până acum nimic despre criză. Poate şi pentru că o parte din mine n-a crezut în ea. Reflectând atent, mi-am dat însă seama de un lucru: criza ne aduce mai mult bine decât rău. În aceste momente de grea încercare se filtrează anumite lucruri, rămânând în ciur decât cele nestricate, capabile şi interesante. Celelalte, găunoase şi firave, se duc de-a dura pe apa sâmbetei. Nu mai au succes acum afaceriştii de o noapte şi îmbogăţirile de-o zi, lumea e mai atentă la ce-cum-cât cheltuie, Guvernul bagă linguriţa adânc în caimacul bugetarilor etc.
De-ar exista o criză şi-n orânduirea umană... măcar una la 10 ani!...

Comentarii

Mişu a spus…
Orânduirea umană trăieşte deja o criză: criza valorilor. În ciur rămân numai rateurile umane, iar ceilalţi se scutură. That's how it goes, everybody knows!

Ai face bine sa creezi un nou blog în care să-ţi prezinţi, zilnic, pe paragrafe creaţiile literare. Vei câştiga ceea ce se cheamă awareness. Iar noi am beneficia de o lectură de calitate.
Raluca Nicula a spus…
Dacă Mișu îmi acordă credit, e ceva! (Ăia de la BRD sunt mai zgârciți ca tine) :) Mulțumesc, Mișu!

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...