Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ne-am văzut, ne-am plăcut...

Aşa suntem noi. Tineri şi frumoşi. Dacă aveţi vreo îndoială, priviţi ştirea de mai jos:

A fost frumos la întâlnire, chiar dacă am stat aproape 20 de minute. Am vorbit cu marketeritzele Tania şi Andreea despre proiectul lor, despre proiectele noastre şi despre întâlnirea în sine.
Andreea Bobeică m-a întrebat dacă a preluat cineva ceva de la mine de pe blog. I-am spus despre viralul "Bâlci de bâlci", preluat nu de pe blog, ci de pe site-ul televiziunii Argeş TV. Oana era concentrată la o cafea, dar tot a apucat să-şi spună părerea referitor la faptul că Piteştiul a rămas fără apă caldă: "Nu e primăria de vină", a spus ea sus şi tare. I-aş spune să ia evenimentul şi să-l tranforme într-un subiect al unei cărţi viitoare, nu de alta, dar ceea ce se întâmplă în Piteştiul zilelor noastre chiar e o temă fantasy.
L-am cunoscut şi pe activul blogger Geocer. Îi spun activ nu doar pentru că postează zilnic, ci mai degrabă pentru comentariile care l-au transformat în cel mai fidel cititor al meu! Berea o dau mai târziu, George!
În rest, Dumis (tatăl nostru care ne adună) şi-a lăsat plete şi n-a vrut să apară la televizor (te ţin eu minte!), Adrianii Soare şi Enache au apărut după mine (ce mă oftic!), iar cu restul colegilor de blogosferă cu siguranţă o să mă cunosc mai bine la întâlnirile viitoare.
Poze aici!

Comentarii

Geocer a spus…
Daca ai scris asa de magulitor despre mine, inseamna ca eu trebuie sa dau berea.
Deocamdata fug repede la mine pe blog ca sa fac un update la articolul despre intalnirea noastra, astfel incat sa vada si altii, de pe alte meleaguri, ce tineri si frumosi suntem noi.
Adrian Enache a spus…
Şi eu mă oftic că nu ne-am întâlnit. Dar ne găsim noi altădată...
dumis a spus…
Ha ha! Nu din cauza ca mi-am lasat plete n-am vrut sa apar la TV dar nu-mi facusem freza :P

Glumesc!
Data viitoare promit ca ma bag si eu la un mini-interviu. Poate cu prilejul WebEvent #2 din toamna asta.

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…