Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ne-am văzut, ne-am plăcut...

Aşa suntem noi. Tineri şi frumoşi. Dacă aveţi vreo îndoială, priviţi ştirea de mai jos:

A fost frumos la întâlnire, chiar dacă am stat aproape 20 de minute. Am vorbit cu marketeritzele Tania şi Andreea despre proiectul lor, despre proiectele noastre şi despre întâlnirea în sine.
Andreea Bobeică m-a întrebat dacă a preluat cineva ceva de la mine de pe blog. I-am spus despre viralul "Bâlci de bâlci", preluat nu de pe blog, ci de pe site-ul televiziunii Argeş TV. Oana era concentrată la o cafea, dar tot a apucat să-şi spună părerea referitor la faptul că Piteştiul a rămas fără apă caldă: "Nu e primăria de vină", a spus ea sus şi tare. I-aş spune să ia evenimentul şi să-l tranforme într-un subiect al unei cărţi viitoare, nu de alta, dar ceea ce se întâmplă în Piteştiul zilelor noastre chiar e o temă fantasy.
L-am cunoscut şi pe activul blogger Geocer. Îi spun activ nu doar pentru că postează zilnic, ci mai degrabă pentru comentariile care l-au transformat în cel mai fidel cititor al meu! Berea o dau mai târziu, George!
În rest, Dumis (tatăl nostru care ne adună) şi-a lăsat plete şi n-a vrut să apară la televizor (te ţin eu minte!), Adrianii Soare şi Enache au apărut după mine (ce mă oftic!), iar cu restul colegilor de blogosferă cu siguranţă o să mă cunosc mai bine la întâlnirile viitoare.
Poze aici!

Comentarii

Geocer a spus…
Daca ai scris asa de magulitor despre mine, inseamna ca eu trebuie sa dau berea.
Deocamdata fug repede la mine pe blog ca sa fac un update la articolul despre intalnirea noastra, astfel incat sa vada si altii, de pe alte meleaguri, ce tineri si frumosi suntem noi.
Adrian Enache a spus…
Şi eu mă oftic că nu ne-am întâlnit. Dar ne găsim noi altădată...
dumis a spus…
Ha ha! Nu din cauza ca mi-am lasat plete n-am vrut sa apar la TV dar nu-mi facusem freza :P

Glumesc!
Data viitoare promit ca ma bag si eu la un mini-interviu. Poate cu prilejul WebEvent #2 din toamna asta.

Postări populare de pe acest blog

Cu umor despre viața cu cinci copii, în „Tata este gras”, de Jim Gaffigan

De când sunt mămică, am citit câteva cărți de parenting și am răsfoit bloguri de profil, toate scrise de femei. Niciodată nu am avut curiozitatea să aflu și versiunea masculină a poveștilor de familie. Ei bine, îmi place să cred că încep să recuperez acum, prin intermediul cărții „Tata este gras”, de Jim Gaffigan, carte apărută la Editura ACT și Politon în 2015!   Să vă spun întâi ceva despre autor ca să înțelegeți de la bun început cu cine avem de-a face. Jim Gaffigan este un actor american care a jucat în filme de comedie (Hot Pursuit, Going the Distance, 17 Again, Away We Go, The Love Guru etc). Dacă românii îl cunosc din aceste filme, americanii sunt pur și simplu înnebuniți după spectacolele sale de stand-up, în care vorbește despre viața de familie, despre mâncare, pasiuni și viață sedentară, într-un limbaj  curat și fără injurii, numit de conaționalii săi „politically correct”.
În colecția de eseuri „Tata este gras”, Gaffigan descrie (cum altfel, dacă nu cu un umor de râzi în hoh…

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…