Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ne-am văzut, ne-am plăcut...

Aşa suntem noi. Tineri şi frumoşi. Dacă aveţi vreo îndoială, priviţi ştirea de mai jos:

video

A fost frumos la întâlnire, chiar dacă am stat aproape 20 de minute. Am vorbit cu marketeritzele Tania şi Andreea despre proiectul lor, despre proiectele noastre şi despre întâlnirea în sine.
Andreea Bobeică m-a întrebat dacă a preluat cineva ceva de la mine de pe blog. I-am spus despre viralul "Bâlci de bâlci", preluat nu de pe blog, ci de pe site-ul televiziunii Argeş TV. Oana era concentrată la o cafea, dar tot a apucat să-şi spună părerea referitor la faptul că Piteştiul a rămas fără apă caldă: "Nu e primăria de vină", a spus ea sus şi tare. I-aş spune să ia evenimentul şi să-l tranforme într-un subiect al unei cărţi viitoare, nu de alta, dar ceea ce se întâmplă în Piteştiul zilelor noastre chiar e o temă fantasy.
L-am cunoscut şi pe activul blogger Geocer. Îi spun activ nu doar pentru că postează zilnic, ci mai degrabă pentru comentariile care l-au transformat în cel mai fidel cititor al meu! Berea o dau mai târziu, George!
În rest, Dumis (tatăl nostru care ne adună) şi-a lăsat plete şi n-a vrut să apară la televizor (te ţin eu minte!), Adrianii Soare şi Enache au apărut după mine (ce mă oftic!), iar cu restul colegilor de blogosferă cu siguranţă o să mă cunosc mai bine la întâlnirile viitoare.
Poze aici!

Comentarii

Geocer a spus…
Daca ai scris asa de magulitor despre mine, inseamna ca eu trebuie sa dau berea.
Deocamdata fug repede la mine pe blog ca sa fac un update la articolul despre intalnirea noastra, astfel incat sa vada si altii, de pe alte meleaguri, ce tineri si frumosi suntem noi.
Adrian Enache a spus…
Şi eu mă oftic că nu ne-am întâlnit. Dar ne găsim noi altădată...
dumis a spus…
Ha ha! Nu din cauza ca mi-am lasat plete n-am vrut sa apar la TV dar nu-mi facusem freza :P

Glumesc!
Data viitoare promit ca ma bag si eu la un mini-interviu. Poate cu prilejul WebEvent #2 din toamna asta.

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…