Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Eu desagă, ea catâr

Viața mea e plină de evenimente. Unele plăcute, altele neplăcute, dar toate interesante. Iată ce-am pățit în timpul unei filmări:
Eram la Centrul Cultural, unde se decernau "Premiile revistei Argeș". Lume multă, scaune puține, eu - binecrescută (din păcate pentru mine în acele momente). M-am gândit să nu mă perind prin fața lumii vârând microfonul în ochii de(z)gustătorilor de cultură, așa că am rămas cuminte undeva în spatele tuturor și, inclusiv, în spatele unei doamne cu o pălărie imensă. Diva (categoric soacră cu ochi la ceafă), deranjată de atitudinea mea umilă, se întoarce deformată de atâta dispreț și-mi aruncă, din scaunul pe care se lăfăia nestingherită, o replică pe care și acum o aud la fel de clar: "Domnișoară, nu te supăra, dar nu suport să-mi stea cineva în spate". După cum cred că v-ați dat seama, nu-i stăteam în spate, pentru că nici eu nu eram o desagă și nici ea un catâr. Am protestat în sinea mea și m-am dat într-o parte. Norocul meu a fost că nu am nimerit lângă o persoană care nu suporta să aibă pe cineva în stânga.
P.S.: Mă întreb ce se făcea tanti pe vremea cozilor la ouă și lapte? Rămânea mereu ultima? Respectul său față de ceilalți, pe care l-a dovedit cu vârf și îndesat, îmi spune că nu!

Comentarii

Vasile Andreica a spus…
pfff, oamenii.
(Zorba)
ioana a spus…
i-as fi spus ca eu suport sa stea cineva in fata mea, deci ca nu e ncio problema :))
Raluca Nicula a spus…
@Ioana: data viitoare asta o sa spun :))
Andreea a spus…
hm..esti prea bine crescuta, eu una nu ma dadea la o parte si as mai fi comentat si cate ceva la adresa "cucoanei"

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Hermann Hesse - „Siddhartha”

Am o slăbiciune pentru cărțile lui Hermann Hesse, scriitorul german care în 1946 a luat Premiul Nobel. Ce iubesc pur și simplu la operele lui? Sunt mai multe lucruri, dar, în principal, mă fascinează personajele sale, care-și caută cu stăruință sensul în viață.

„Siddhartha” a fost pentru mine o revelație. Citind această carte am avut un sentiment amestecat de pace și frumos pe care nu-l mai simțisem de foarte mult timp. Tocmai de aceea cred că nu-l voi uita niciodată pe Siddhartha, fiul de brahman care pleacă din casa tatălui său pentru a se descoperi. Și despre niciun alt lucru de pe lumea asta nu știu mai puțin ca despre mine, despre Siddhartha!

Urmărindu-i periplul prin India, m-am întrebat de ce, în general,  omul simte nevoia să-și ia lumea în cap ca să-și cunoască sufletul. Și m-am gândit că oricât de istovitor și de paradoxal ți-ar părea uneori acest drum al cunoașterii de sine, tot vei simți la un moment dat că merită cu vârf și îndesat tot efortul. Pentru că (nu-i așa?) farmecul…

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …