Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Mulţumesc!

Vă mulţumesc tuturor celor care, într-un mod sau altul, mi-aţi dat sfaturi în legătură cu fragmentul (proiectul) de mai jos. Celor care îşi doresc o continuare, le spun că aceasta există, dar încă nu ştiu cum se va materializa totul. Scriu de zor, intru în pielea personajelor mai bine decât aş fi crezut vreodată şi orice metaforă, alegorie sau simplă idee îmi încântă inima şi-mi dă speranţe. Speranţe că voi, cei care alegeţi să citiţi asta, veţi considera că nu aţi pierdut timpul parcurgând-o.
Cu stimă, Raluca

Comentarii

Geocer a spus…
Si te-ai gandit unde si cand o s-o publici? Eventual vorbesti cu Oana, ca am auzit ca ea taie si spanzura in calitate de proaspata directoreasa pe la o editura.
Raluca Nicula a spus…
Mai e mult până departe, Geocer! :) Te voi anunţa când voi face primele demersuri în acest sens.
EmaPirciu a spus…
Din intamplare am reusit sa citesc un fragment muuult mai mare din proiect. Practic am sustras foile cand Raluca nu era atenta... ce sa-i faci, nu m-am putut abtine. Nu va spun decat ca e ... de fapt, nu va zic nimic, ca sa nu stric surpriza.
Raluca Nicula a spus…
@Emm: Smechero, pun eu mana pe tine ;)
Cristian Lisandru a spus…
Multă baftă îţi doresc, cu siguranţă va ieşi ceva foarte, foarte bun...
Anonim a spus…
bun articol :) am shi eu o intrebare !! nu vrie sa facem schimb de bannere:-?? sau de linkuri !!

contact yahoo id : mandeea_deejay ! plzz
Raluca Nicula a spus…
@Cristian Lisandru: Sper din tot sufletul!
Geocer a spus…
S-o tragi de urechi pe Ema !

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când