Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Week-end la Robaia

Am avut un sfârşit de săptămână excelent. Ploaie, vânt puternic, furtună? Coafura rezistă! În ciuda tuturor estimărilor meteo, în care se preciza clar: "sâmbătă nu ieşiţi nicăieri fără umbrelă", am plecat spre locul în care prietenii şi rudele ne-au dat întâlnire pentru un grătar: în apropiere de Mânăstirea Robaia (comuna Muşăteşti). Ştiam locul demult, când, de Izvorul Tămăduirii participam la slujba de sfinţire a apei, alături de sute de credincioşi.
Am ajuns la destinaţie, ne-am instalat corturile, şi iubitul (un fel de şef de trib) şi-a luat rolul de soţior în serios:

După ceva timp, eforturile echipei s-au văzut. Deliciile culinare au căpătat o formă, devenind irezistibile pentru papilele gustative:


După ce am savurat o cină delicioasă în mijlocul naturii, a fost timp suficient pentru joc şi voie bună, başca şi pentru un photo shooting romantic, lângă foc (p-ăsta îl păstrez doar pentru noi). A doua zi, dis de dimineaţă, cine credeţi că a hrănit burţile flămânde după o noapte de joc? Aţi ghicit, subsemnata!









După atâta mâncat, dans, volei, plimbat şi iar mâncat, am găsit timp să citesc şi câteva pagini din cartea pe care o parcurg în aceste zile, să admir turmele de capre, vaci şi chiar cai. Dar, mai ales, să admir şi să inspir totul. Inclusiv cerul. Splendidul cer de iulie...

Mi-am reîncărcat bateriile la maximum, chiar dacă am dormit în maşină (în cort mi-a fost frică de urs) sau m-au mâncat toate gângăniile pământului (exagerez, doar unele mici şi foarte insistente).
A! şi la finalul excursiei, am luat apă sfinţită de la Fântâna de leac. Să ne fie cu noroc! S-aveţi o săptămână frumoasă!

Comentarii

Geocer a spus…
Frumos week end. O saptamana cat mai frumoasa si tie.
Anonim a spus…
E singurul blog in care am rabdare sa citesc...e minunat...daca ti-as acorda un titlu ar fi de CEL MAI BUN POVESTITOR! Cu articolul acesta nu ai facut decat sa ma introduci in atmosfera lui Moromete. Nu ma intreba de ce...te invidiez in cel mai frumos mod posibil si pot sa spun a ai puterea sa faci un om sa isi doreasca numai citind!

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…