D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Am avut un sfârşit de săptămână excelent. Ploaie, vânt puternic, furtună? Coafura rezistă! În ciuda tuturor estimărilor meteo, în care se preciza clar: "sâmbătă nu ieşiţi nicăieri fără umbrelă", am plecat spre locul în care prietenii şi rudele ne-au dat întâlnire pentru un grătar: în apropiere de Mânăstirea Robaia (comuna Muşăteşti). Ştiam locul demult, când, de Izvorul Tămăduirii participam la slujba de sfinţire a apei, alături de sute de credincioşi.
Am ajuns la destinaţie, ne-am instalat corturile, şi iubitul (un fel de şef de trib) şi-a luat rolul de soţior în serios:
După ceva timp, eforturile echipei s-au văzut. Deliciile culinare au căpătat o formă, devenind irezistibile pentru papilele gustative:
După ce am savurat o cină delicioasă în mijlocul naturii, a fost timp suficient pentru joc şi voie bună, başca şi pentru un photo shooting romantic, lângă foc (p-ăsta îl păstrez doar pentru noi). A doua zi, dis de dimineaţă, cine credeţi că a hrănit burţile flămânde după o noapte de joc? Aţi ghicit, subsemnata! 
După atâta mâncat, dans, volei, plimbat şi iar mâncat, am găsit timp să citesc şi câteva pagini din cartea pe care o parcurg în aceste zile, să admir turmele de capre, vaci şi chiar cai. Dar, mai ales, să admir şi să inspir totul. Inclusiv cerul. Splendidul cer de iulie...
Mi-am reîncărcat bateriile la maximum, chiar dacă am dormit în maşină (în cort mi-a fost frică de urs) sau m-au mâncat toate gângăniile pământului (exagerez, doar unele mici şi foarte insistente). A! şi la finalul excursiei, am luat apă sfinţită de la Fântâna de leac. Să ne fie cu noroc! S-aveţi o săptămână frumoasă!
Comentarii