sâmbătă, 11 iulie 2009

Let it rain...

Plouă ca în vremurile bune. În prospeţimea serii, parcă văd aburii cum se înalţă din pământ, precum cei din cozonacii proaspăt ieşiţi din cuptorul bunicii.
E alt aer în oraş şi stau cu fereastra deschisă pentru a-l păcăli să intre în cameră. Chiar dacă alţii se plâng că vremea le încurcă planurile de plajă sau grătar, eu mă bucur de fiecare picătură de ploaie. Cu ocazia asta o să am timp să termin cartea pe care altfel nu mai reuşeam s-o parcurg, o să mă uit la filme bune alături de soţior şi câte şi mai câte.
Deci, e bine să plouă! Parcă avem timp să ne mai aducem aminte de simplii noi...


Gene Kelly-Singin in the rain

Un comentariu:

CORA spunea...

Dincolo de regretul ca azi nu pot merge la plaja, ploaia prelungita imi induce o stare de tristete. Nu-mi place atmosfera mohorata si planganda.