Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Când se va termina tot circul?

E strigător la cer ceea ce se întâmplă. De parcă în mijlocul unei mulţimi ar fi un elefant roz cu fundă verde-fosforescent şi toţi se fac că nu-l văd. Aşa se întâmplă în cazul Penescu. Peste tot sunt ipoteze: e vinovat, nu e vinovat, a făcut, a dres. Dar se trece cu vederea chiar ceea ce e cel mai important: e în joc viaţa unui om, un om care este torturat psihic înainte de a fi declarat vinovat de o instanţă. Este ţinut închis pentru a se aduna probe împotriva-i. Nu i se dă drumul în libertate pentru că "ar putea influenţa martorii şi, în general, mersul anchetei". Bullshit! Dacă tu aduci acest ultim argument în favoarea ta, ca procuror, te compromiţi, îţi recunoşti incompetenţa. Atât timp cât omul ar fi eliberat SUB CONTROL JUDICIAR, adică nu va putea mişca fără ca justiţia să ştie, cum poţi spune tu că poate să intervină în anchetă?
E clar pentru mine, ca un om care cred că sunt cât de cât informat, că totul nu este decât o situaţie penibilă, în care justiţia din Argeş îşi arată adevărata faţă: una plină de bube. Sunt "n" întrebări pe care mi le-am pus pe parcursul acestor luni şi la care, normal, n-am primit niciun răspuns:
1. de ce sentinţele Tribunalului şi cele ale Curţii de Apel se bat cap în cap? Nu funcţionează după aceleaşi legi?
2. de ce ţin un om închis până strâng ei dovezi? Şi dacă aceste aşa-zise dovezi nu vor fi găsite niciodată, cine îi va plăti lui Penescu rănile psihice cauzate?
3. cine e în spatele acestui circ? cine a dorit distrugerea afacerilor lui Penescu şi a lui ca om? Că e clar că nu se autosesiza Justiţia. Nu de alta, dar ştim că până acum, în alte cazuri, nu s-a deranjat.
Dar ce pretenţii de justiţie corectă să ai de la o ţară reprezentată în Parlamentul European de un cioban, un crizat şi o agramată?!...

Comentarii

Anonim a spus…
agramatul e Baseasca jr.?
tot Anamaria

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când