Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Când se va termina tot circul?

E strigător la cer ceea ce se întâmplă. De parcă în mijlocul unei mulţimi ar fi un elefant roz cu fundă verde-fosforescent şi toţi se fac că nu-l văd. Aşa se întâmplă în cazul Penescu. Peste tot sunt ipoteze: e vinovat, nu e vinovat, a făcut, a dres. Dar se trece cu vederea chiar ceea ce e cel mai important: e în joc viaţa unui om, un om care este torturat psihic înainte de a fi declarat vinovat de o instanţă. Este ţinut închis pentru a se aduna probe împotriva-i. Nu i se dă drumul în libertate pentru că "ar putea influenţa martorii şi, în general, mersul anchetei". Bullshit! Dacă tu aduci acest ultim argument în favoarea ta, ca procuror, te compromiţi, îţi recunoşti incompetenţa. Atât timp cât omul ar fi eliberat SUB CONTROL JUDICIAR, adică nu va putea mişca fără ca justiţia să ştie, cum poţi spune tu că poate să intervină în anchetă?
E clar pentru mine, ca un om care cred că sunt cât de cât informat, că totul nu este decât o situaţie penibilă, în care justiţia din Argeş îşi arată adevărata faţă: una plină de bube. Sunt "n" întrebări pe care mi le-am pus pe parcursul acestor luni şi la care, normal, n-am primit niciun răspuns:
1. de ce sentinţele Tribunalului şi cele ale Curţii de Apel se bat cap în cap? Nu funcţionează după aceleaşi legi?
2. de ce ţin un om închis până strâng ei dovezi? Şi dacă aceste aşa-zise dovezi nu vor fi găsite niciodată, cine îi va plăti lui Penescu rănile psihice cauzate?
3. cine e în spatele acestui circ? cine a dorit distrugerea afacerilor lui Penescu şi a lui ca om? Că e clar că nu se autosesiza Justiţia. Nu de alta, dar ştim că până acum, în alte cazuri, nu s-a deranjat.
Dar ce pretenţii de justiţie corectă să ai de la o ţară reprezentată în Parlamentul European de un cioban, un crizat şi o agramată?!...

Comentarii

Anonim a spus…
agramatul e Baseasca jr.?
tot Anamaria

Postări populare de pe acest blog

Să o cunoaștem mai bine pe bloggerița și scriitoarea Zăpă Strit!

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam pentru prima dată despre Zăpă Strit și prima ei carte: "Dau totul pentru un secret". Vă spuneam că m-a impresionat foarte mult cartea, făcând parte din acea categorie de scrieri care-ți alină sufletul și te ajută să te descoperi. Privind înapoi, acum, după ce stările și impresiile s-au așezat pe rafturile minții și ale sufletului, pot spune cu mâna pe inimă că această carte merită recitită o dată pe lună. De ce? Ca să zâmbim, ca să iubim, ca să ne reamintim cine suntem. 

CITIȚI ȘI:
În așteptarea ta, Rodica
În oglindă
Așa că, dacă pentru mine "Dau totul pentru un secret" a devenit o carte atât de importantă, poate și pentru restul fanilor Zăpă Strit este la fel. În consecință, scriitoarea merită să ajungă, nu unde și-a propus, nici unde am vedea-o noi, ci acolo unde TREBUIE, unde i-a fost dat să ajungă. Adică, sus de tot, pe culmile succesului și ale celebrității. Sunt sigură că v-am stârnit dorința de a o cunoaște mai bine pe Adriana, cr…

Cerșetorul

Fănuț avea trei lei în buzunar. Mama îi îndesase de dimineață în geaca uzată de fâș și-i dăduse indicații clare:
- Ia ăștia să-ți iei ceva de mâncare. Un pachet de biscuiți și un iaurt. Sau un senviș de la chioșcul de lângă școală. Ai înțeles? L-a pupat și i-a urat o zi frumoasă, privindu-l de la scară cum dispare după bloc. Fănuț s-a întâlnit cu Daniel, colegul lui, și au început să discute aprins despre teme, despre învățătoare și despre Arina, blonda cu ochi albaștri care vine mereu la școală îmbrăcată în ștrampi și fuste deasupra genunchilor.  Frunze de arțar și de tei cad și se așează pe trotuar, pavându-le calea celor doi în nuanțe calde de galben. E frig. Mâinile camarazilor sunt îndesate în buzunare. Un vânt tăios suflă dinspre munte, aducând cu el aroma rece a zăpezii.
-    A nins la munte, zice Fănuț.
-    Da, a început de ieri. Am văzut la știri.
-    De abia aștept să ningă și la noi, să ieșim prin parc cu săniile.
Fănuț își ridică privirea printre crengile aproape goale. Cerul…

În așteptarea ta, Rodica

Premiul I la Concursul Național de proză scurtă "Radu Rosetti", jud. Bacău, 2016

    M-a trezit sirena unei ambulanțe. Am ridicat capul de pe pernă buimăcit, fixându-mi ochii pe fereastră. Și azi plouă. Mi s-a luat de apa asta care pică și se așează în băltoace pe ciment. Norii subțiri cern o lumină difuză. Când plouă, ziua e o seară prelungă. Și nu-mi place asta, pentru că serile sunt pentru mine corvoade psihice. Mă ridic, mă frec la ochi și-mi caut papucii pe lângă pat. Casc. A dracu sirenă dacă tace! I-auzi! Alta! Asta o fi una de poliție? Niciodată nu le-am deosebit. Îmi car picioarele încremenite spre aragaz. Aprind chibritul, pun foc și fixez ibricul de inox deasupra flăcării. Am măsurat o ceașcă de apă pe care o torn în el. Aștept să fiarbă. Deranjul din bucătăria mea e ceva la ordinea zilei de când a plecat Rodica. Dacă ar vedea ea vasele nespălate din chiuvetă și de pe masă, cârpele de bucătărie mototolite și îndesate care pe unde sau petele uscate de pe gresie, și…