Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Când se va termina tot circul?

E strigător la cer ceea ce se întâmplă. De parcă în mijlocul unei mulţimi ar fi un elefant roz cu fundă verde-fosforescent şi toţi se fac că nu-l văd. Aşa se întâmplă în cazul Penescu. Peste tot sunt ipoteze: e vinovat, nu e vinovat, a făcut, a dres. Dar se trece cu vederea chiar ceea ce e cel mai important: e în joc viaţa unui om, un om care este torturat psihic înainte de a fi declarat vinovat de o instanţă. Este ţinut închis pentru a se aduna probe împotriva-i. Nu i se dă drumul în libertate pentru că "ar putea influenţa martorii şi, în general, mersul anchetei". Bullshit! Dacă tu aduci acest ultim argument în favoarea ta, ca procuror, te compromiţi, îţi recunoşti incompetenţa. Atât timp cât omul ar fi eliberat SUB CONTROL JUDICIAR, adică nu va putea mişca fără ca justiţia să ştie, cum poţi spune tu că poate să intervină în anchetă?
E clar pentru mine, ca un om care cred că sunt cât de cât informat, că totul nu este decât o situaţie penibilă, în care justiţia din Argeş îşi arată adevărata faţă: una plină de bube. Sunt "n" întrebări pe care mi le-am pus pe parcursul acestor luni şi la care, normal, n-am primit niciun răspuns:
1. de ce sentinţele Tribunalului şi cele ale Curţii de Apel se bat cap în cap? Nu funcţionează după aceleaşi legi?
2. de ce ţin un om închis până strâng ei dovezi? Şi dacă aceste aşa-zise dovezi nu vor fi găsite niciodată, cine îi va plăti lui Penescu rănile psihice cauzate?
3. cine e în spatele acestui circ? cine a dorit distrugerea afacerilor lui Penescu şi a lui ca om? Că e clar că nu se autosesiza Justiţia. Nu de alta, dar ştim că până acum, în alte cazuri, nu s-a deranjat.
Dar ce pretenţii de justiţie corectă să ai de la o ţară reprezentată în Parlamentul European de un cioban, un crizat şi o agramată?!...

Comentarii

Anonim a spus…
agramatul e Baseasca jr.?
tot Anamaria

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…