D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Se chinuie teiul din faţa blocului să-şi arunce siropul, dar izul se izbeşte de termopan. Lupta straşnică dintre geamul dublu şi fantezia dulceagă este pierdută de aceasta din urmă. Păcat. În casă, un amestec de mirosuri ciudate, energie negativă şi neputinţe închistate. Din râu se ridică o aromă de peşte liber împletit cu ierburi colorate.
Îmi scot nasul din oraşul aţipit, şi constat că nările mi s-au umplut de fum, gura mi s-a încleştat de atâta vorbărie inutilă, iar mâinile îmi sunt pline de noroi şi bube urbane. La fel şi picioarele care s-au pricopsit cu o paralizie temporară, cauzată de mersul printre nepăsări şi dorinţe frânte.
Deasupra-mi atârnă un ocean epuizat. De-am putea toţi să scoatem din noi leacul verde, pentru a-l turna în lumea asta absurdă şi artificială. Şi fadă. Şi bolnavă.
Comentarii