sâmbătă, 6 iunie 2009

Marea dinăuntru

Aş putea fi eu cea care stă pe malul mării şi citeşte (eventual Eliade sau Nichita Stănescu). Vântul să-mi bată în păr, să-mi intre în suflet şi să-mi măture tot gunoiul cotidian.
Aş putea fi eu cea care-şi încălzeşte picioarele în nisipul fin şi aude foşnetul ca de mătase al valurilor.
Aş putea fi eu cea care îmi las capul pe spate şi invit soarele să-mi intre în toţi porii.
Aş putea fi orice, dar deocamdată am în faţă un laptop şi un pahar de plastic, în care şi-a ţesut o pânză maronie urma de cafea.

Un comentariu:

Geocer spunea...

Marea o sa aduca spre tine, pe valuri, peturi. Nisipul te va incalzi mai ales datorita mucurilor de tigara aruncate pe plaja, iar soarele o sa te arda prea tare cauzandu-ti arsuri pe piele.
Imi place imaginea cladita de tine, dar asa sunt eu : ii aduc cu picioarele pe pamant pe toti visatorii. Incepand cu mine !