Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Clişee ieftine

Nu pot să fiu spectatoare pasivă la spectacolul lumii. Aşa se face că evenimentele din ultima perioadă mi-au cam dat bătăi de cap, de fapt, nu evenimentele ci oamenii.
S-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Michael Jackson, am regretat, am ascultat mai mult ca de obicei piesele sale (probabil ăsta a fost felul meu de a-i spune "Adio")... DAR: să spui ca presă cu vechime pe piaţă (şi deci cu maaaari pretenţii) că "s-a ridicat la cer", "Dumnezeu l-a vrut la el pentru că noi nu-l mai meritam" sau fel de fel de clişee lacrimogeno-retarde, mi se pare lipsă de profesionalism (dar, de fapt, mai putem vorbi despre profesionalism în majoritatea publicaţiilor? hmmm, asta-i altă poveste, tot tragică!). Tot în categoria "de plâns!" i-aş include şi pe cei atotştiutori. La ce mă refer? La cei care au apărut zilele astea pe la toate posturile de televiziune şi şi-au dat ei, domne, cu părerea despre Michael Jackson. De parcă s-ar fi jucat alături de el cu puţa în ţărână sau ar fi fost cel puţin prieteni de pahar cu el. Când în fapt, au citit o biografie de-a lui de pe nu ştiu ce site şi s-au apucat să comenteze pe marginea acesteia la emisiuni ai cărei realizatori, conştienţi de ratingul pe care îl aduce moartea marelui star pop, i-au primit cu braţele deschise.
Nu mă interesează cine a fost Michael şi ce a făcut. Mie îmi plac piesele sale, m-a interesat numai ca artist încă de când l-am ascultat pentru prima dată. Deci, pentru mine el nu a fost niciodată o persoană, a fost mai degrabă o extensie a propriilor hituri. Aşa că eu sunt indiferentă în aceste momente. Pentru mine Michael Jackson nu a murit. E încă în winamp, îl găsesc pe trilu, pe youtube. Şi nu, ăsta nu e un clişeu ieftin, da?

Comentarii

Dan Badea a spus…
Vad si eu niste posturi ca lumea despre Michael Jackson! Bravo, Raluca! Dupa ce presa l-a ingropat pe MJ facandu-l pedofil, acum au dat-o-n ipocrizie, facand emisiuni peste emisiuni, suplimente, etc., sa arate cat de tare a fost omul.

In cazul meu, pentru mine Michael Jackson a fost doar unul dintre marii artisti ai omenirii, nimic mai mult... Daca m-as lega de ceea ce facea el cu copiii, atunci as spune doar ,,A mai murit un nemernic!'', desi nu mai are rost, pentru ca o sa fie judecat de Dumnezeu. Nu a fost nici pe departe ,,cel mai mare artist al lumii''... Atunci ce putem spune de Jimy Hendrix, Jim Morrison, Curt Cobain, Elvis Presley, Sid Vicious-artisti care au murit tineri si foarte tineri si chiar au repreyentat ceva pentru generatiile din care au facut parte. Michael Jackson? Doar un stage men si cateva piese mai tari, in rest a reprezentat doar multe, multe zeci de milioane de dolari pentru armata de oameni care s/a aflat ali la randul in spatele sau!

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când