Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

Da, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Clişee ieftine

Nu pot să fiu spectatoare pasivă la spectacolul lumii. Aşa se face că evenimentele din ultima perioadă mi-au cam dat bătăi de cap, de fapt, nu evenimentele ci oamenii.
S-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Michael Jackson, am regretat, am ascultat mai mult ca de obicei piesele sale (probabil ăsta a fost felul meu de a-i spune "Adio")... DAR: să spui ca presă cu vechime pe piaţă (şi deci cu maaaari pretenţii) că "s-a ridicat la cer", "Dumnezeu l-a vrut la el pentru că noi nu-l mai meritam" sau fel de fel de clişee lacrimogeno-retarde, mi se pare lipsă de profesionalism (dar, de fapt, mai putem vorbi despre profesionalism în majoritatea publicaţiilor? hmmm, asta-i altă poveste, tot tragică!). Tot în categoria "de plâns!" i-aş include şi pe cei atotştiutori. La ce mă refer? La cei care au apărut zilele astea pe la toate posturile de televiziune şi şi-au dat ei, domne, cu părerea despre Michael Jackson. De parcă s-ar fi jucat alături de el cu puţa în ţărână sau ar fi fost cel puţin prieteni de pahar cu el. Când în fapt, au citit o biografie de-a lui de pe nu ştiu ce site şi s-au apucat să comenteze pe marginea acesteia la emisiuni ai cărei realizatori, conştienţi de ratingul pe care îl aduce moartea marelui star pop, i-au primit cu braţele deschise.
Nu mă interesează cine a fost Michael şi ce a făcut. Mie îmi plac piesele sale, m-a interesat numai ca artist încă de când l-am ascultat pentru prima dată. Deci, pentru mine el nu a fost niciodată o persoană, a fost mai degrabă o extensie a propriilor hituri. Aşa că eu sunt indiferentă în aceste momente. Pentru mine Michael Jackson nu a murit. E încă în winamp, îl găsesc pe trilu, pe youtube. Şi nu, ăsta nu e un clişeu ieftin, da?

Comentarii

Dan Badea a spus…
Vad si eu niste posturi ca lumea despre Michael Jackson! Bravo, Raluca! Dupa ce presa l-a ingropat pe MJ facandu-l pedofil, acum au dat-o-n ipocrizie, facand emisiuni peste emisiuni, suplimente, etc., sa arate cat de tare a fost omul.

In cazul meu, pentru mine Michael Jackson a fost doar unul dintre marii artisti ai omenirii, nimic mai mult... Daca m-as lega de ceea ce facea el cu copiii, atunci as spune doar ,,A mai murit un nemernic!'', desi nu mai are rost, pentru ca o sa fie judecat de Dumnezeu. Nu a fost nici pe departe ,,cel mai mare artist al lumii''... Atunci ce putem spune de Jimy Hendrix, Jim Morrison, Curt Cobain, Elvis Presley, Sid Vicious-artisti care au murit tineri si foarte tineri si chiar au repreyentat ceva pentru generatiile din care au facut parte. Michael Jackson? Doar un stage men si cateva piese mai tari, in rest a reprezentat doar multe, multe zeci de milioane de dolari pentru armata de oameni care s/a aflat ali la randul in spatele sau!

Postări populare de pe acest blog

Zăpă Strit - „Cavalerii mesei oltenești”

Pe masă - zaibăr, gogoși și prăjituri, de-ți plouă-n gură, nu alta. Pe scaune, lume multă ca la spectacolele lui Fuego. Atmosfera - destinsă și caldă. Oare ce se-ntâmplă aici? S-o da ceva gratis? Or fi tigăi la promoție? Mai ceva, muică! Se lansează Cavalerii mesei oltenești (august, 2017, Editura Smart Publishing)! Zăpă Strit a dat iar lovitura, după succesul volumului său de debut „Dau totul pentru un secret”!

 A venit lume din toată țara la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”! Ba chiar, unii au lăsat răcoarea Londrei, pentru canicula Piteștiului, doar pentru a o vedea în carne și oase pe cea care le descrețește frunțile, în fiecare zi, cu textele ei savuroase, pline de umor. N-ai cum să n-o iubești pe Adriana - Zăpă Strit! N-ai cum! Ți se cuibărește acolo în inimă și nu mai pleacă nici cu procuratura! Și știți de ce? Pentru că Adriana scrie onest și sensibil, așa cum e ea. Cuvintele ei curg cu lejeritate, dându-i și cititorului încredere să se deschidă, să se asculte pe dinăuntru …

Frances Hodgson Burnett - "Grădina secretă"

Dacă aș fi psiholog, aș recomanda această carte în tratamentul depresiilor, și spun asta cu toată convingerea. Citind-o, vei simți cum încolțesc în tine dragostea de natură și de frumos, la fel cum o fac trandafirii și crinii din fascinanta grădină secretă.

Cartea, care este una pentru copiii de toate vârstele, prezintă povestea unei fetițe din India rămasă orfană după ce holera îi seceră pe toți cei apropiați, ea fiind nevoită să plece în Anglia, la conacul unchiului Archibald Craven. Odată ajunsă la Misselthwaite Manor, începe o minunată aventură pentru Mary Lennox. Aici, ea va descoperi un conac cu 100 de camere, majoritatea încuiate, dar și o grădină secretă ale cărei porți au fost ferecate în urmă cu 10 ani, după ce stăpâna a murit. Bineînțeles că firea curioasă nu o poate ține pe copilă departe de grădina secretă și de povestea ei. În scurt timp, Mary cea sălbatică și "foarte încăpățânată", care nu știa și nici nu voia să-și facă prieteni, se schimbă complet, devine mai…

Lupul

#povestire, #madebyme
Când eram mic, casele din Vânjoi îmi păreau niște ciuperci de piatră și cărămidă cu pălării țuguiate din tablă ruginită. Pe atunci, pe locul acesta de la poalele Munților Înalți, unde ceața se împrăștie ca dintr-un sac de făină cu fundul spart, eu mă aflam în grija bunicilor, Ila și Mălaie – doi bătrâni scunzi, cu fețele uscate, dar vioi și muncitori -  pentru că părinții mei munceau la un boier din satul învecinat și-și petreceau acolo mai tot timpul.


    O dată pe an, în concediul de iarnă, îmi fac curaj să-mi vizitez mama, pe care n-a fost chip s-o înduplec, după ce a murit tata, să se rupă de meleagurile natale pentru a o muta la mine, în apartamentul cu trei camere din București. Mama e aproape oarbă, iar medicul de la dispensarul din sat m-a anunțat telefonic că nu mai are mult de trăit. El spune că asta e cam ultima fază a diabetului zaharat de care suferă de peste douăzeci de ani. I-a spus-o și ei și i-am mai întărit și eu ultimatumul, dar degeaba, ea și ma…