Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Impresii calde de la Reuniunea Bloggerilor

Reuniunea bloggerilor piteşteni, ediţia a patra, 6 decembrie, 14.20... Intru în sala de conferinţe a hotelului Muntenia şi văd oameni pe hol, fumând, "chatuindu-se", zâmbind. Prima întrebare care mi-a venit în minte a fost: "Oare ce caut eu aici?". În fine am dat un "Bună ziua tuturor" îngâtuit, mi s-a răspuns familiar. Şi am început să mă dezmeticesc.
Deşi a început cu o oră întârziere, faţă de cum fusese anunţat, evenimentul a fost o reuşită. (Da,
Dumis, chiar dacă îţi cam făceai probleme în sensul ăsta la început). Mi-a plăcut în special atmosfera relaxată, dezinvoltura de a vorbi în faţa "publicului" (foarte bun, din punctul ăsta de vedere, mi s-a părut Tibi Puiu. O expunere interesantă, argumentată, haioasă pe alocuri, o reţetă pe care o consider printre cele mai bune în astfel de situaţii).
Am cunoscut oameni pasionaţi de promovare, chiar specialişti în comunicare, mult mai îndreptăţiţi să ţină seminarii, poate, la facultăţile de profil, decât grizonaţii care
habar n-au cu ce se mănâncă internetu', numindu-l în poliloghiile lor "sursă de prostii, pornografii şi mizerie". Bloggerii sunt inteligenţi, domne, m-au convins de asta Adi Enache, KillerINC, Ramonelu, Drojdie şi toţi ceilalţi.
Chiar dacă n-am rămas până la final, ştiu deja concluzia: Online-ul este viitorul şi trei sferturi din prezent!
P.S.: Felicitări organizatorilor şi... mulţumesc pentru tricou! :D

Comentarii

Anonim a spus…
Imi pare bine ca ai venit si iti multumesc pentru ce ai spus in articol.

Te mai asteptam si la evenimentele urmatoare, care vor fi mult mai bune ca asta.

Garantez, ca la anul vom avea si invitati specializati pe un anumit domeniu, poate chiar straini.

Mersi mult inca o data. Imi poti trimite si mie pozele pe mail ?
Aimée a spus…
Cum era, Ralu, povestea aceea cum ca jurnalistii ar trebui sa ramana pana la finalul unui eveniment? :p Oricum, ma bucur ca macar am avut parte si eu de impresii de acolo! Poate data viitoare o sa fiu prezenta! :)
Raluca Nicula a spus…
Daca îţi spun că a durat 4 ore mă crezi? Şi nu uita, mi-s femeie măritată! Ştii tu... ceva cu "devreme acasă"... :))
Aimée a spus…
:)) Api la 4 ore... te inteleg! :D

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când