marți, 23 decembrie 2008

La pas prin zăpada de-atunci...

E prima noapte de 23 decembrie în care nu merg la colindat. Să fie acesta un semn al maturităţii? Sau, din contră, ar trebui să mă îngrijoreze? Nu cu mult timp în urmă mă gândeam că dacă nu merg să colind, nu simt Crăciunul. Şi mare dreptate aveam. Acum parcă sunt anesteziată. Unde's nerăbdarea, speranţa în miracole, emoţia sărbătorii, zăpada copilăriei? Au dispărut... Şi ştiţi ceva? La fel şi eu, cea de-atunci. Acum în loc de covrigul băgat cu mâinile îngheţate în traista veche, prefer un pahar de vin în braţele soţului. Iar mersul vioi prin zăpadă e substituit de pasul agale prin lumea de-atunci...

Un comentariu:

gamalia spunea...

Anesteziata? Traiesti aici, colinzi aici... Asa ca lasa visele desarte si treci la munca. Nici de vin nu poate fi vorba, nu in timpul serviciului, clar?!