Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Femei, femei...

Oare natura a făcut bine cu noi, femeile, atunci când ne-a ajutat să ne creem cariere, independenţa financiară fiind condiţia sine qua non a existenţei noastre? Sau ne-ar fi fost mai bine în rolul de "la cratiţă", crescut copii, spălat, călcat soţ? Cu siguranţă sunt unele dintre noi care calcă pe cadavre, sunt oportuniste, parşive, perverse şi consideră carierele principalul scop în viaţă. Pentru ele familia, dacă există, stă undeva în umbra biroului, afacerilor, sau, de multe ori stă chiar în calea realizării profesionale. Cu tot feminismul din mine, afirm cu tărie că ele şi-au pierdut feminitatea Evei, devenind nişte roboţi puşi pe fapte mari, mai mult dintr-o luptă cu propriile idealuri.
Celelalte femei sunt "casnice" prin obiceiuri şi mentalitate. Aduc banul în casă, dar, cu o plăcere şi mai mare, "ţin rostul" acesteia. Ele dau petreceri la primul dinţişor al bebeluşului, şi nu la o învestire. Ele fac gesturi culinare doar pentru a-l surprinde pe EL, şi nu încearcă să iasă în evidenţă în ochii şefului pentru fel de fel de nimicuri.
Pentru toate acelea care ştiu să îmbine familia şi serviciul într-un mod prin care cea dintâi să primeze, am tot respectul! Pentru restul arunc un şerveţel, cu care să se şteargă la bot după atâta pupat în fund!

Comentarii

Anonim a spus…
citind aceste randuri nu pot sa nu ma gandesc la versurile lui Adrian Paunescu:
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...
Cat de bine a stiut sa caracterizeze femeia....
Anonim a spus…
Salut!

Nu e spam, e doar o invitatie la A 4-a Editie A Intalnirii Bloggerilor Pitesteni / Argeseni ce va avea loc pe 6 decembrie (momentan nu stim locatia) . Va fi o editie extraordinara!. Te asteptam acolo, cu multe suprize si discutii relaxante despre blogging, internet si multe altele.

Confirma venirea ta trimitandu-mi id-ul tau de messenger la dumis [at] dumisblog [dot] com sau scriind un articol pe blogul tau.

Mai multe detalii aici : http://dumisblog.com/in-curand-a-4-a-editie-a-intalnirii-bloggerilor-pitesteniargeseni/ si aici : http://dumisblog.com/propuneti-subiecte/

Vino sa ajutam la promovarea blogging-ului in Pitesti si in Judet! Adu-ti si prietenii care au blog.

Te asteptam!

Postări populare de pe acest blog

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...