Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

John Steinbeck - "Șoareci și oameni"


Când a publicat romanul "Șoareci și oameni", în 1937, John Steinbeck era deja un scriitor cunoscut și apreciat, cu vreo șase cărți la activ, dar nu cred că-și închipuia ce avea să se întâmple 25 de ani mai târziu, și anume că va primi Nobelul pentru Literatură. Dar tu, ca un cititor fermecat de această poveste frumoasă, dar tragică, a celor doi prieteni, Lennie Small și George Milton, conștientizezi de la prima pagină că ai de a face cu un colos al literelor. Și savurezi la maximum tot ce se poate, de parcă nu ai citi o carte, ci ai inspira și expira adânc în mijlocul unei păduri din California.

"Șoareci și oameni" este o carte de 158 de pagini, pe cât de simplă, ca poveste și ca structură, pe atât de complexă în semnificații. George și Lennie se angajează la o fermă de lângă Soledad. George e un băiat ager și micuț de statură, iar Lennie e opusul lui: o matahală cu mintea unui copil, ce-i place să mângâie șoarecii, iepurii și cățeii până ce-i lasă fără suflare. De unde până unde cei doi umblă împreună? Păi, George, încă din tinerețe, nu a fost decât mentorul și protectorul lui Lennie, orfanul crescut de mătușa Clara. La ferma de față, cei doi ajung cu un plan bine stabilit: acela de a face bani ca apoi să-și cumpere pământul lor, unde să cultive cereale și legume, să crească iepuri, vaci și porci și să devină propriii stăpâni. Numai că, așa cum e de așteptat, Lennie nu se poate ține departe de necazuri, iar George nu se poate ține departe de Lennie. Astfel că visul lor de a se bucura de "belșugu' pământului" se duce pe apa sâmbetei cât a-i clipi.

De la cei doi înveți multe, dar, cred că cel mai important, înveți despre sacrificiu, despre singurătate, despre aripi tăiate. Povestea celor doi i-a impresionat și pe regizorii de la Hollywood care au ecranizat acest roman în: 1939, 1968, 1981 și 1992.

 scenă din filmul "Of Mice and Men" (1992) (sursa: IMDB.com)

În concluzie, atât de mult mi-a plăcut cartea asta, încât vreau să citesc cât mai multe dintre operele lui Steinbeck! Primele care-mi fac cu ochiul sunt: romanul de Pulitzer "Fructele mâniei" (1939), "La răsărit de Eden" (1952), "Iarna vrajbei noastre" (1961), "Eu și Charlie descoperim America" (1962).

Comentarii

Aimée a spus…
Multe ai mai citit!
Raluca Nicula a spus…
Multe mai am de citit! :D
Sper sa reusesc sa ma organizez si in continuare!
Aimée a spus…
Si eu mai am o gramaaada! Din pacate, imi dau seama ca nu putem cuprinde tot ce ne.am dori, mereu va ramane cate ceva...
Raluca Nicula a spus…
Din păcate, da, aşa e! Asta e mâhnirea mea, că nu voi reuşi niciodată să citesc tot ce contează din literatură. S-a scris mult şi s-a scris bine! Ferice de cititori! :)

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când