D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Când a publicat romanul "Șoareci și oameni", în 1937, John Steinbeck era deja un scriitor cunoscut și apreciat, cu vreo șase cărți la activ, dar nu cred că-și închipuia ce avea să se întâmple 25 de ani mai târziu, și anume că va primi Nobelul pentru Literatură. Dar tu, ca un cititor fermecat de această poveste frumoasă, dar tragică, a celor doi prieteni, Lennie Small și George Milton, conștientizezi de la prima pagină că ai de a face cu un colos al literelor. Și savurezi la maximum tot ce se poate, de parcă nu ai citi o carte, ci ai inspira și expira adânc în mijlocul unei păduri din California.
"Șoareci și oameni" este o carte de 158 de pagini, pe cât de simplă, ca poveste și ca structură, pe atât de complexă în semnificații. George și Lennie se angajează la o fermă de lângă Soledad. George e un băiat ager și micuț de statură, iar Lennie e opusul lui: o matahală cu mintea unui copil, ce-i place să mângâie șoarecii, iepurii și cățeii până ce-i lasă fără suflare. De unde până unde cei doi umblă împreună? Păi, George, încă din tinerețe, nu a fost decât mentorul și protectorul lui Lennie, orfanul crescut de mătușa Clara. La ferma de față, cei doi ajung cu un plan bine stabilit: acela de a face bani ca apoi să-și cumpere pământul lor, unde să cultive cereale și legume, să crească iepuri, vaci și porci și să devină propriii stăpâni. Numai că, așa cum e de așteptat, Lennie nu se poate ține departe de necazuri, iar George nu se poate ține departe de Lennie. Astfel că visul lor de a se bucura de "belșugu' pământului" se duce pe apa sâmbetei cât a-i clipi.
De la cei doi înveți multe, dar, cred că cel mai important, înveți despre sacrificiu, despre singurătate, despre aripi tăiate. Povestea celor doi i-a impresionat și pe regizorii de la Hollywood care au ecranizat acest roman în: 1939, 1968, 1981 și 1992.
scenă din filmul "Of Mice and Men" (1992) (sursa: IMDB.com)
În concluzie, atât de mult mi-a plăcut cartea asta, încât vreau să citesc cât mai multe dintre operele lui Steinbeck! Primele care-mi fac cu ochiul sunt: romanul de Pulitzer "Fructele mâniei" (1939), "La răsărit de Eden" (1952), "Iarna vrajbei noastre" (1961), "Eu și Charlie descoperim America" (1962).
Comentarii
Sper sa reusesc sa ma organizez si in continuare!